traffic analysis

Fructele de ienupar

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


 Februarie 5, 2009


Medicamentele iernii:



Ienuparul este una dintre plantele care nu au anotimp, fiind mereu verde si viu. Chiar si iarna, cand afara este gerul cel mai crancen, printre cetinile tepoase ale ienuparului, fructele sale parfumate, colorate in violet, continua sa se coaca. Pe buna dreptate sunt considerate drept unele dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. De unde vine ienuparul? Nimeni nu poate spune. Botanistii nu au reusit sa gaseasca originile acestei tufe din familia coniferelor, care creste din Alpi si pana pe culmile muntilor Himalaya. Insa imensul sau areal poate fi explicat prin incredibila rezistenta a ienuparului la vitregia factorilor de mediu, el rezistand in egala masura temperaturilor scazute, arsitei, secetei sau vanturilor foarte puternice.
Primele utilizari ale ienuparului in scopuri medicinale au fost consemnate in urma cu trei milenii, in zona muntoasa a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar si in ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele. In medicina celtica, boabele de ienupar prajite erau folosite pentru o bautura care alunga oboseala si tinea luptatorii treji pe timpul noptilor. La triburile tracice, fructele ienuparului erau administrate femeilor gravide, pentru a le declansa nasterea, dar si copiilor, pentru a preveni racelile si infectiile de tot felul. In evul mediu, un medic olandez a descoperit faimosul gin, o bautura alcoolica la care se adauga ienupar din belsug si care initial era administrata doar in scopuri strict medicinale, fiind un stimulent al activitatii rinichilor si un detoxifiant redutabil. Ulterior, ginul a fost modificat, scazandu-se concentratia de ienupar, si el a ajuns bautura alcoolica traditionala a unor popoare din nord-vestul Europei.

Unde gasim si cum culegem fructele de ienupar

La noi in tara, ienuparul creste mai ales in zona submontana si montana, in locuri deschise si bine insorite, intrucat acest arbust are nevoie de multa lumina. Adesea il intalnim in vecinatatea paducelului si a macesului, cu care are preferinte comune legate de lumina si de sol, iar la altitudini mari, il gasim la marginea padurilor de pin, de fag, ori chiar prin jnepenisuri. Personal, cel mai mult ienupar am gasit la poalele muntilor Fagaras, unde creste in palcuri, pe sute de hectare de pasuni si fanete. Culegerea boabelor de ienupar este una din cele mai complicate operatiuni de acest gen din fitoterapie. Pentru a alunga intrusii, frunzele lui sunt extrem de tepoase, iar boabele sale sunt mult prea mici pentru a fi culese una cate una. Din aceste motive, cu exceptia cazului in care va propuneti sa va faceti o profesie din culegerea acestei plante, cel mai bine este sa luati planta dintr-un magazin plafar. Daca totusi doriti sa recurgeti la culesul cu mana, atunci pregatiti-va niste manusi groase, care sa va permita sa scuturati ramura cu ramura tufa de ienupar. Fructele care cad prin aceasta operatie vor fi stranse pe o folie de plastic pusa la tulpina ienuparului, dupa care urmeaza separarea lor de resturile vegetale impreuna cu care cad.



Cum se prepara si se administreaza fructele de ienupar

Cura cu boabe de ienupar

Este formula de administrare cea mai eficienta pentru prevenirea unor dezechilibre nervoase sau hormonale. De asemenea, aceasta cura este modalitatea cea mai buna pentru a beneficia de vitamina C, de vitaminele din grupa B, de continutul de fier si de crom din boabele de ienupar. Iata cum se realizeaza:
Se incepe prin a lua 4 boabe de ienupar pe zi; ele se consuma intotdeauna pe stomacul gol, mestecandu-se incet. Se creste doza cu cate 1 boaba in fiecare zi, luandu-se cate 5, 6, 7, 8... pana se ajunge la 15 boabe. Apoi cura se tine invers. Dupa ce se ajunge la 15 boabe pe zi, se scade cu o boaba pe zi: 14,13,12... pana se ajunge din nou la 4. Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si se reduce consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari.

Pulberea

Se foloseste inainte de masa ca aperitiv, contra dispepsiei, ca diuretic usor si antispastic. Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a fructelor uscate de ienupar. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regulam se administreaza de 3 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Este unul din cele mai puternice remedii cu efect diuretic, antiseptic reno-urinar si depurativ din flora noastra. Se obtine astfel: boabele de ienupar se maruntesc fin cu ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi doua pahare de alcool alimentar (90-96 grade) si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat vreme de zece zile, dupa care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.




Infuzia combinata

Se foloseste in special contra gutei si contra afectiunilor reumatice, avand un puternic efect depurativ si antiinflamator. Iata cum se prepara: se pun 3-4 lingurite de boabe maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de ienupar, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Uleiul volatil

Se obtine doar pe cale industriala, prin distilare. Uleiul de ienupar se gaseste in farmaciile si in magazinele naturiste, dar trebuie cumparat doar cel medicinal, care are o mentiune explicita pe ambalaj ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza cate 2-5 picaturi de ulei volatil, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Se foloseste de regula ca remediu antiinfectios in afectiunile bronsice si pulmonare.

Uleiul de masaj

Trei mililitri de ulei volatil de ienupar se dizolva in 100 ml de ulei de masline sau de floarea soarelui. Solutia astfel obtinuta se foloseste pentru masaj usor contra durerilor musculare, contra durerilor articulare, contra afectiunilor bronho-pulmonare.

Tratamente interne

* Adjuvant in acnee si in dermatita - se face o cura cu boabe de ienupar, o data la 30 de zile. Este un tratament de durata, de obicei fara efecte spectaculoase la inceput, dar care pune bazele unei vindecari de durata a bolilor de piele. In timp, cura cu boabe de ienupar regleaza activitatea gonadelor si a sistemului nervos central, ajuta la eliminarea masiva a toxinelor din organism, are efecte antiinflamatoare si diminueaza sensibilitatea alergica la nivelul pielii.



Fructele ienuparului nu tin cont de zapada. Continua sa se coaca si iarna

* Artrita reumatoida - cura cu boabe de ienupar ingerate ca atare este un excelent mijloc de prevenire si de combatere a crizelor reumatice. Studiile de laborator facute recent arata ca sub actiunea ienuparului este inhibata sinteza unor enzime care determina dureroasele inflamatii ale tesuturilor articulare. Ca atare, se recomanda curele cu boabe de ienupar facute succesiv, la o distanta de 15-20 zile una de cealalta, pe perioada unui an. La multi pacienti acest tratament reduce durerile articulare, mareste mobilitatea, reduce durata si intensitatea crizelor reumatice.
* Balonare, colici abdominale - se ia o jumatate de lingurita de pulbere de fructe de ienupar, inainte de masa cu 10 minute, si o jumatate de lingurita din aceeasi pulbere, la 30 de minute dupa terminarea mesei. Este un tratament eficient si in cazurile de digestie dificila. Pulberea de ienupar are un usor gust amar, dat de niste substante care stimuleaza peristaltismul tubului digestiv si care sporesc secretia de sucuri gastrice, normalizand astfel digestia, prevenind aparitia gazelor intestinale.
* Adjuvant in diabet - o echipa de cercetatori spanioli condusa de catre medicul Sanchez de Medina a facut public in 1994 un studiu despre efectele boabelor de ienupar in diabet. Conform acestui studiu, administrarea de infuzie combinata de ienupar duce la o scadere a glicemiei cu 5-15% (in functie de receptivitatea individuala), imbunatateste diureza, previne formarea edemelor, are un efect reglator asupra activitatii aparatului cardiovascular, care este cel mai afectat in cazul bolii diabetice. Se recomanda, ca atare, curele cu infuzie de ienupar, din care se consuma cate un litru pe zi, in reprize. Un tratament dureaza vreme de 21 de zile, fiind urmat de minimum 18 zile de pauza, dupa care se poate relua.
* Gastrita produsa de infectia cu Helicobacter pylori - un studiu realizat in anul 2005 a pus in evidenta un puternic efect antibiotic al infuziei combinate de ienupar, care distruge in special tulpinile de Helicobacter pylori. Aceasta bacterie este responsabila de cel putin 25% din cazurile de gastrita diagnosticate anual. Ca tratament, se recomanda administrarea de infuzie combinata de ienupar, cate trei cani pe zi, luate dimineata, la pranz si seara, cu 15 minute inainte de masa. O cura dureaza vreme de 21 de zile, urmate de alte 14 zile de pauza, dupa care se poate relua.
* Guta - se bea zilnic cate un litru de infuzie combinata de ienupar, in cure de 20 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Extractul apos obtinut din fructele de ienupar dizolva acidul uric din organism si ajuta la eliminarea lui masiva prin urina. Acest tratament este valabil nu doar pentru guta, ci si pentru tratarea cu succes a litiazei renale cu urati.


* Hipertensiune arteriala - cura cu boabe de ienupar are un efect direct de reducere a tensiunii arteriale, stimuleaza prin diureza eliminarea surplusului de apa din corp, ajutand astfel indirect la diminuarea presiunii arteriale. Se recomanda efectuarea a 4-6 cure cu boabe de ienupar pe an, la o distanta de cel putin 21 de zile una de cealalta.
* Inapetenta - in doze mici, un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de ienupar luata inainte de masa este un excelent stimulent al apetitului si al digestiei. Interesant este ca in doze mai mari, 2-3 lingurite inaintea mesei principale, pulberea de ienupar inhiba apetitul alimentar, stimuland, in schimb, functia digestiva.
* Infectie cu candida - se administreaza uleiul volatil de ienupar, cate 5 picaturi de doua ori pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 14 zile de pauza. Conform unui studiu spaniol publicat in "Journal of Applied Microbiology", uleiul de ienupar inhiba dezvoltarea si distruge sporii de Candida alba, dar si cei de Aspergillus, o familie de ciuperci parazite care pot produce infectii respiratorii destul de dificil de tratat.
* Infectie urinara (cistita) - comisia guvernamentala germana care se ocupa de validarea efectelor terapeutice ale plantelor medicinale, cunoscuta sub numele de "Comisia E", a facut public un raport in care se confirma efectul antiseptic urinar al boabelor de ienupar. Aceasta confirmare vine dupa studii aprofundate si este prima recunoastere oficiala a acestui "medicament" natural, care ar putea ajuta milioane de persoane care se confrunta cu aceasta problema. Tinctura de ienupar este printre cele mai puternice antiinfectioase urinare din flora mondiala, efectul sau fiind comparabil (daca nu mai puternic), cu cel al multor antibiotice de sinteza. Se administreaza cate o lingurita de tinctura de ienupar, de patru ori pe zi, in cure de 18 zile, urmate de alte 12 zile de pauza. Tratamentul cu ienupar poate fi facut si in paralel cu cel cu antibiotice de sinteza, a caror actiune o potenteaza.
* Ingrasare, obezitate - se recomanda o cura cu o durata de 21 de zile cu tinctura de ienupar, urmata de alte 21 de zile de pauza, dupa care se poate relua. Pe perioada curei, se iau cate 4-6 lingurite de tinctura pe zi, dintre care 2 lingurite chiar inaintea mesei principale. Tinctura de ienupar regleaza apetitul, stimuleaza digestia si eliminarea, ajuta la echilibrarea hormonala. Insa cel mai important rol al acestui tratament este acela de catalizator al eliminarii apei in exces din organism. Practic, majoritatea obezilor retin cantitati impresionante de apa in tesuturi, apa in exces, care poate fi eliminata rapid prin intermediul acestui tratament, prin care se pierd intre 1-3 kilograme in cateva zile. Un aspect important al acestei slabiri spectaculoase este ca arata pacientului ca poate sa scada in greutate, ceea ce ii va da o incredere sporita pentru a adopta o dieta echilibrata, pentru a face sport, pentru a rezista tentatiilor culinare.
* Paraziti intestinali - un colectiv de medici de la Universitatea de Medicina din Ankara, Turcia, condusi de dr. E. Kozan, a pus in evidenta, printr-un studiu facut in anul 2006 faptul ca tratamentele facute periodic cu ienupar previn parazitozele intestinale, dar si infectia cu protozoarul Giardia lamblia. Se recomanda cura cu boabe de ienupar, care se tine de 4-6 ori pe an.



* Pietre la rinichi - se face o cura cu tinctura de ienupar, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi. Cura dureaza 28 de zile si se face de patru ori pe an, la schimbarea de anotimp. Acest tratament stimuleaza activitatea rinichilor, ajuta la antrenarea microcalculilor din rinichi si la eliminarea lor prin urina, prevenind astfel formarea calculilor de mari dimensiuni. De asemenea, cura cu tinctura de ienupar previne infectiile reno-urinare, in conditiile in care aceste infectii sunt printre principalii factori favorizanti ai formarii pietrelor la rinichi.
* Retentie de lichide, maini si picioare umflate - din proprie experienta, am constatat ca tinctura de ienupar este cel mai redutabil remediu contra retentiei de lichide, neegalat de nici un altul, de provenienta autohtona sau exotica. Administrarea unei lingurite de tinctura de ienupar diluata in apa, de trei ori pe zi, adica dimineata, la pranz si seara, are efecte practic miraculoase de eliminare a apei in exces din tesuturi. Rezultatul acestui tratament este impresionant: de la o zi la alta dispar ochii umflati la trezire, pielea isi recapata aspectul normal, fara adipozitatea specifica retentiei de lichide, membrele se "dezumfla". O persoana cu retentie de lichide slabeste in medie 1-3 kg in doar o saptamana, pe seama eliminarii surplusului de apa din corp cu ajutorul tincturii de ienupar. Studii recente au descoperit si "vinovatii" pentru acest efect: substantele volatile continute in planta, care maresc foarte mult viteza cu care glomerulii renali produc urina si elimina apa in exces din corp.
* Sindrom premenstrual - in tarile din nordul Europei, cura cu boabe de ienupar este un tratament traditional contra nervozitatii, contra durerilor de sani si de ovare, contra crampelor abdominale si contra starilor de astenie ce preced menstrele. Explicatia stiintifica a acestui efect de calmare este dubla actiune reglatoare a plantei asupra sistemului nervos central si asupra gonadelor. Se recomanda cura cu boabe de ienupar, o data la doua luni, cu incepere din ultima zi a menstrei.



Tratamente externe

* Bronsita cronica - se fac bai generale, in care se pun cate 10-15 picaturi de ulei volatil de ienupar (doza se reimprospateaza o data la 10 minute) in apa de baie fierbinte. O baie dureaza 20 de minute si are efecte antiinflamatoare bronsice, decongestive, usor antibiotice.
* In bronsita acuta si in pneumonie se recomanda dizolvarea in 3 linguri de ulei de masline a 10 picaturi de ulei de ienupar si a 10 picaturi de ulei de cimbru. Cu uleiul astfel obtinut se face masaj pe zona toracica. Cele doua uleiuri volatile sunt preluate in circulatia sanguina si ajung sa actioneze direct la nivelul plamanilor, exercitandu-si efectul decongestiv si antibiotic.
* Dureri musculare si articulare - se face un masaj usor, cu ulei de ienupar (preparat dupa reteta prezentata in acest articol), pe zonele afectate, de doua ori pe zi. O sedinta de masaj pe un segment muscular sau articular va dura in medie cinci minute si va fi facuta cu blandete, fara a apasa si fara a stimula mecanic zona respectiva. Uleiul de ienupar are efecte antiinflamatoare si de reducere a durerii atunci cand este utilizat extern.

Precautii si contraindicatii

Prima precautie care trebuie avuta in vedere la tratamentul intern cu ienupar este sa nu fie depasita doza zilnica maxima (10 grame de planta). In cazul depasirii acestei doze, apar iritatii renale, deranjamente digestive, iritatii la nivelul gurii, spasme.



O cura cu ienupar va dura maximum 4 saptamani, urmata apoi de minimum 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. O cura prea indelungata cu ienupar duce la pierderea potasiului din corp, la scaderea excesiva a glicemiei, la hipotensiune, la hipocalcemie.
Femeile gravide nu vor lua ienupar sub nici o forma, deoarece aceasta planta are efecte abortive demonstrate, fiind folosit adesea in medicina populara pentru declansarea si accelerarea nasterii.
Persoanele care deja sufera de infectii renale vor lua cu prudenta ienuparul pe cale interna, la inceput doar cate un sfert din doza zilnica recomandata. Daca apare o intensificare a senzatiei de jena la urinare, dureri renale, senzatie de iritare la nivelul aparatului reno-urinar, tratamentul cu ienupar se va intrerupe. Multa vreme s-a crezut ca ienuparul este nefrotoxic si dauneaza in cazurile de infectii reno-urinare, fiind puternic iritant, insa studii recente arata ca aparitia fenomenelor inflamatorii datorate acestei plante sunt izolate, datorandu-se mai degraba unor predispozitii individuale.
Persoanele care vor sa procreeze vor evita tratamentele cu ienupar, care are o surprinzatoare eficienta ca anticonceptional, confirmata in trei studii recente facute pe animale. Rata reproducerii la animalele de laborator tratate cu ienupar, vreme de mai multe luni, s-a redus cu 60-70% conform acestor studii.


* Ilie Tudor