traffic analysis

PROPOLIS

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Atunci cand albinele au inceput sa se adune in stup (cu vreo 80 de milioane de ani in urma, spun unii), au dat de o problema noua: cum sa evite infectiile bacteriale atunci cand 80.000 de corpuri convietuiesc intr-un spatiu atat de mic? A fost momentul la care natura le-a daruit cu solutia ideala.

Propolisul, numit şi "clei de albine" sau "penicilină românească", este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici. Atît culoarea, cît şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime.

Anumiti copaci (salcie, castan salbatic si mesteacan) produc o seva care are efecte antibiotice necesare pentru a proteja copacul de infectii. Albinele colecteaza aceasta seva, o metabolizeaza si o duc in stup. Acopera interiorul stupului cu substanta in cauza, permitand tuturor membrilor comunitatii care iau contact cu propolisul sa fie imunizati impotriva infectiilor.

Multi oameni de stiinta cred ca stupul ar fi astfel cu mult mai steril decat un spital modern. Antibioticul din copac a devenit antibioticul din stup, pentru ca in urma cu trei mii de ani sa fie numit "propolis" de catre greci. Tradus, "Propolis" inseamna "aparare" sau "la portile orasului".

Timp de secole, a facut parte din medicina traditionala, in special in Europa si Rusia. Astazi, pare a fi in mijlocul unei miscari naturiste fara precedent.

Beneficii documentate ale propolisului
In literatura medicala de specialitate apar deseori mentionate doua efecte importante.

1. Propolisul este foarte util in tratarea problemelor dentare. Mai multe studii duc mai departe analiza beneficiilor propolisului si constata faptul ca acesta reduce numarul zilelor necesare pentru ca o rana sa se vindece. In cazul acestor efecte, lumea medicala pare a se fi pus de acord.

2. Propolisul este un antibiotic foarte eficient. Un studiu realizat in Australia arata faptul ca propolisul poate potenta efectul unui antibiotic de pana la 100 de ori. Studiul in cauza a deschis drumul unor cercetari ulterioare, care sa analizeze probabilitatea combinarii propolisului cu antibioticele moderne pentru ca acestea sa capete "puteri sporite". Acest pas ar reduce semnificativ efectele secundare ale antibioticelor, din moment ce va fi nevoie de folosirea unei doze mai mici alaturi de propolis pentru obtinerea acelorasi efecte.

Doua studii, realizate in 1986 si 1987, arata ca propolisul ajuta in protejarea ficatului. In studiile respective, propolisul a fost extrem de eficient in protejarea ficatului impotriva efectelor produse de alcol si tetrachloride.

Iar in perioada in care traim noi acum, se spune ca ar putea avea un impact interesant asupra organismelor care lupta cu noul virus gripal..

Atentionari speciale

In toate cazurile, chiar daca e un produs naturist, propolisul trebuie sa faca parte dintr-un plan de medicatie , in urma unui consult medical prin care un doctor se pronunta asupra starii tale de sanatate.

Tinctura de propolis

Intern este recomandat pentru: guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat, bronsita cronica, tuse uscata, chintoasa sau convulsiva; enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si a tubului digestiv pe ansamblu; hipertensiune, ateroscleroza - se combina in proportii egale cu tinctura de usturoi; adjuvant in hepatita de toate tipurile; adjuvant in febra tifoida, meningita si alte boli infectioase insotite de febra; tulburari de menopauza; nefrita, pielonefrita, cistita, infectii reno-urinare in general; prostatita, adjuvant in adenomul de prostata.

Este recomandat extern in: amigdalita, faringo-amigdalita, laringita - se aplica direct pe locul afectat cu ajutorul unei bucatele de vata pusa in varful unei mici baghete si inmuiate bine in tinctura; cancer mamar, cancer al pielii - se inmoaie un tampon in tinctura si se stoarce deasupra locului afectat; rani deschise, arsuri de toate tipurile - se stoarce tinctura deasupra locului afectat; eczeme infectioase; alunite, negi - se aplica in proportii egale cu tinctura de tataneasa si cu cea de rostopasca.

_________________________________

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi, compoziţia chimică a propolisului este studiată de multe instituţii ştiinţifice, care caută să explice proprietăţile sale terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine de afecţiuni maladive. Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni.

Un bactericid de excepţie

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine si în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). S-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme, demonstrînd că sînt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca fiind cel mai puternic medicament antiinfecţios. De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză – faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse.

Şedinţe de aerosoli cu tinctură de propolis pentru astmatici

Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit eficient în cel puţin 200 afecţiuni.

În tratarea bronşitei acute, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis 30 la sută, din care se iau cîte 15-30 picături, de 3 ori/zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează pînă la vindecare.

În astmul bronşic sînt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis 15 la sută, diluată cu apă în proporţie de 1:1; zilnic, se fac 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, într-o cură de 15-30 de zile.

În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori/zi, înainte de mese). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută (30 picături, de 3 ori/zi), inhalaţii de 2 ori/zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcîm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 90° şi maceraţi timp de 10-15 zile).

Propolisul reduce colesterolul din sînge

S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare produsă de prezenţa flavonozidelor naturale. În cardiopatia ischemică şi angina pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis 30 la sută luată intern, de 2-3 ori/zi, cîte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.
În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol rău din sînge, este eficientă tinctura de propolis 20 la sută, în alcool de 80°, din care se iau cîte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, pînă la completa ameliorare a bolii.

Pîine cu propolis pentru tratarea ulcerului

La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal), se pun 30 picături tinctură de propolis 20 la sută pe o felie de pîine albă şi uscată, care se mestecă bine în gură şi se înghite pe stomacul gol, de 4 ori/zi, avînd efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pîine).

Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30-40 picături.
În durerile de stomac se iau cîte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, în doze de 10-20 g/zi, cu o oră înainte de mese, pînă la vindecarea completă.

Efecte bune în afecţiunile maligne

În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia tinctură de propolis 20-30 la sută, în doză de 30-50 picături, înainte de mese, de 3-4 ori/zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale radioterapiei.
În cancerul de piele se aplică o compresa cu tinctură de propolis, care se ţine 60 de minute pe locul afectat, după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se completează cu un strat subţire de unguent aplicat pe zona canceroasă.

Propolisul acţionează favorabil în reumatismul acut, artroze, poliartrite reumatoide şi spondilită anchilozantă.

Alte indicaţii terapeutice

La tratarea prostatitei şi adenomului de prostată se suge propolis brut (cîte 5 g/zi), timp de 30 de zile.
În uretrită cronica se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, 40 picături de 2 ori/zi, cu o oră înainte de mese.
În tumori vezicale, infecţii urinare si tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, 10 picături dimineaţa pe nemîncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.
În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale si plăgi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.
Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sîngerînde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, rinite, otită sclerozantă hipoacuzivă. Se recomandă propolis brut mestecat, cîte 5-20 g/zi, unguent cu propolis în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.
La otită se aplică tinctura (cîte 10 picături, de 3 ori/zi) în urechea bolnavă.
Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis 30 la sută, timp de 20 de zile, luînd cîte 30 picături pe o felie de pîine, de 4 ori/zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.
Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut, 25 g/zi.

Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sînt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se fac tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis, chiar dacă produce usturimi, precum şi unguent de propolis 20 la sută în vaselină.
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se pun, zilnic, comprese cu tinctură de propolis, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată.
La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după cîteva zile să cadă atît scoarţa rănii, cît şi rădăcina.
În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent de propolis, timp de 10-15 zile.
În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona respectivă de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după două săptămîni să dispară durerea, mîncărimea sau sîngerarea.
Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50 la sută propolis, înlocuită treptat cu alifie pură de propolis aplicată sub leucoplast sau hîrtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.

Forme de utilizare ale propolisului

Tinctura de propolis: se pun 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90°, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică, timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă cîte 30-50 picături puse pe o felie de pîine sau în miere, de 2-4 ori/zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fără nici un efect terapeutic.
Miere propolizată: se combina o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii cîte jumătate de lingură, de 3 ori/zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua cîte o lingură de 3 ori/zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică, înlăturînd oboseala.
Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe pînă cînd lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe/zi).
Unguent de propolis: peste 50 g untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis si o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare pînă la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.

Prof. univ.dr. Constantin I. Milică, specialist în fitoterapie

Drojdia De Bere


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in laboratoarele fabricii de bere in care lucra.


Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu - drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara. La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare. Abia pe la mijlocul secolului al Xx-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.

_____________________________________________

Ce este drojdia de bere?

Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu). Sute de studii facute in ultimele decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave.
Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B, care, mai ales acum, la sfarsit de iarna si inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor. Aceasta, in conditiile in care cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei. Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, marind rezistenta la infectii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si rezistentei parului. Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. In fine, vitamina B15 - ultima descoperita - favorizeaza schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii, contra infertilitatii si a bolilor hepatice. Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere. Insa, inainte de a le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.

Cum se administreaza drojdia de bere



Drojdia proaspata


Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de... bere. Se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.

Drojdia uscata

O gasim ambalata sub forma de pliculete, fiind in ultima vreme preferata de catre comercianti in fata drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat si are un termen de valabilitate mai scurt. Inainte de a administra drojdia uscata, asigurati-va ca nu este aditivata sintetic, caz in care nu este recomandata in tratament. Este mai putin activa din punct de vedere terapeutic, dar in lipsa celei proaspete, poate fi folosita si ea cu succes. Mod de administrare: in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic cu ajutorul storcatorului electric) se pun 2 lingurite de praf de drojdie uscata, se amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi, fractionata in 3 reprize.




Tabletele de drojdie

Le gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie, conditionate sub forma de comprimate.... Sunt de regula foarte eficiente in terapie, fiind obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de vitamine din complexul B si de seleniu. Se administreaza conform prospectului.
O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta flora intestinala), urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Drojdia de bere in prevenirea bolilor
La copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si mentala armonioasa. Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.
La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar: maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee, hirsutismul la fete.. De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea sub control a fenomenelor din sfera emotionala.
La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale. Un alt element important este faptul ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale acestuia asupra corpului si asupra psihicului.
La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere, prin continutul sau de vitamine, aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii biologice. La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala, mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.

Drojdia de bere in tratamentul bolilor

Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) - se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat in minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.

Hepatita virala A, B si C - doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice. El a observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere. "De vina" pentru aceasta imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor celule ale sistemului imunitar.

Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare - se administreaza vreme de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi. Seleniul, precum si anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta organismului la orice gen de infectie.

Supragreutate, obezitate - studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate. Aceasta remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere, oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si anume diabetul.

Boli cardiovasculare cronice - consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului. Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat cardiacii din loturile martor.

Paralizie, Parkinson, Alzheimer - se face in fiecare luna o cura de cate doua saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos. Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de stres.

Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general - se fac cure de o luna cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza. Complexul de vitamina B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii.

Acneea - se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.

Precautii la tratamentul cu drojdie

Cu exceptia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicatii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea interna a drojdiei de bere poate da o usoara balonare, caz in care se va administra un carminativ usor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia cate o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.

Drojdia de bere si cancerul

Ciupercile Saccharomyces cerevisiae vazute la microscop



Studiile facute in Occident, mai ales in Germania , au aratat fara dubiu ca asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utila in tratamentul bolilor tumorale maligne. Mai mult, daca armurariul (prezentat in numarul trecut al revistei) era un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un extraordinar ajutor pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iata mai multe elemente in acest sens:
Iradierea are mai putine efecte adverse atunci cand este asociata cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 lingurite pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din Munchen, care a studiat vreme de 15 ani evolutia bolnavilor de cancer, carora li s-a administrat acest produs. La pacientii tratati prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sanatate mult mai buna fata de pacientii tratati numai prin iradieri. Drojdia de bere stimuleaza apetitul, ajuta somnul si peristaltismul intestinal. De asemenea, protejeaza mucoasele - aspect important, mai ales in cancerul de gat si esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt indepartate si in ceea ce priveste manifestarile externe: formarea de ragade cu infectii, deformarea unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul doctor Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociatia Oncologica Bavareza), a stabilit, in urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la Munchen, ca "Afectarea datorata iradierii a scazut in proportie considerabila, inflamatiile au disparut, la fel si atrofiile pielii, care au fost inlocuite de epiteliu normal. Pana astazi nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea de drojdie de bere". Asociatia Oncologica Bavareza mentioneaza in scris, pentru suferinzii de cancer, recomandarea de a utiliza drojdia de bere impotriva acestei boli.
Efectele directe ale tratamentului cu drojdie in boala canceroasa sunt in curs de cercetare, existand indicii serioase ca in cazul majoritatii formelor de cancer, consumul de drojdie de bere determina stagnarea si apoi remisia formatiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk observa la animalele de experienta tratate cu drojdie de bere faptul ca, in mai putin de trei luni, cancerul de prostata, de piele sau al ficatului era oprit de ingerarea zilnica a acestui produs natural.

Cele mai sănătoase 11 alimente

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Nutriţionistul american Jonny Bowden a realizat o listă cu cele mai sănătoase alimente pe care oamenii ar trebui să le consume zilnic, dar nu o fac din diferite motive.
Unul dintre acestea ar fi faptul că anumite produse, unele cu denumiri exotice, nu sunt comercializate în magazine.
Reporterul ziarului “The New York Times” l-a rugat pe Jonny Bowden – autorul celebrei cărti “Cele mai sănătoase 150 de alimente de pe glob” să prezinte o listă actualizată a mâncărurilor favorite, care sunt uşor de găsit în supermarketuri.

Iată lista doctorului Jonny Bowden şi câteva informaţii despre compoziţia şi proprietăţile acestor alimente:

1) SFECLA ROŞIE




Este o legumă foarte bogată în acid folic şi pigmenţi roşii naturali, cunoscuţi ca adversari redutabili în lupta împotriva cancerului. De regulă, se consumă în stare crudă (salate) sau fiartă (în amestec cu hreanul).
Originară din zona mediteraneană, sfecla rosie (“Beta vulgaris”), are un nivel caloric de 40 kcal/100g. Este usor digerabilă şi are un conţinut bogat în vitaminele A, B, C şi PP, potasiu, fier, calciu, proteine, hidraţi de carbon, zaharuri, glutamina. Este deosebit de eficienta în viroze, hipertensiune, anemii, imunitate scăzută, nevroze, demineralizare, tuberculoză, cancer, reglând şi funcţiile hepatice.



Este contraindicată în diabet, din cauza nivelului ridicat de zaharuri şi glutamină.
Frunzele de sfeclă roşie sunt şi ele deosebit de bogate în vitamine, fiind o sursă sigură de calciu şi fier natural.
De reţinut că, prin conservare în oţet de mere, sfecla roşie se îmbogăţeşte în vitamine prin procesul de fermentaţie (vitaminele B6, B12).


2) VARZA



Este bogată în special în provitamina A, vitaminele C şi E şi în fibre, elemente care asigură sănătatea celulelor. Este o legumă foarte puţin calorică, ea având în jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizează o parte din calorii, sunt constituite în primul rând din pentosan, glucide parţial asimilabile.
În afară de asta, ele mai conţin zaharoză, glucoză şi fructoză.
Protidele, care completează aportul energetic, sunt prezente şi ele la un nivel ridicat. Bogaţia vitaminică a verzei trebuie însă subliniată, ea figurând printre legumele cu cel mai mare conţinut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).



Este de asemenea foarte bogată în vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevărat record pentru o legumă. Vitaminele din grupa B sunt şi ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adică toate cele care constituie grupa anticanceroasă. Un consum regulat de varză are efect benefic în prevenţia cancerului de colon în special, a celui de stomac, dar şi de plămâni, esofag şi rect.
Varza are proprietăţi dezinfectante şi cicatrizante la nivelul ţesuturilor, posedă o acţiune antiseptică pulmonară importantă şi proprietăţi expectorante, are acţiune anticancerigenă, antidepresivă şi este recomandată în regimul pentru diabetici.


3) SFECLA ELVEŢIANĂ





O legumă cu frunze verzi care protejează vederea şi care conţine vitamina K1.


4) SCORŢIŞOARA



Ajută la menţinerea unui nivel sănătos al glicemiei şi colesterolului.


5) SUCUL DE RODII





Este o băutură populară în special în Orientul Mijlociu, care scade tensiunea arterială şi conţine foarte mulţi antioxidanţi.


6) PRUNE USCATE



Sunt pline de antioxidanţi, extrem de bogate în glucide (fructoză şi levuloză), hidraţi de carbon, acizi organici, vitaminele A şi B, potasiu, calciu, fosfor, magneziu şi fier.
Ele fortifică sistemul nervos, combat stările de oboseală, stimulează tranzitul intestinal, normalizează volumul ficatului (reduc hepatomegalia); iată de ce, pruna este un aliment recomandat astenicilor, sportivilor, copiilor, persoanelor constipate, hepaticilor.
În plus, puterea depurativă şi diuretică a prunei o face utilă persoanelor suferinde de reumatism, arterioscleroză şi celor cu intoxicaţii alimentare acute.



7) SEMINŢE DE DOVLEAC





Au un nivel ridicat al conţinutului de magneziu, zinc şi alte minerale.
Sunt considerate de mare ajutor în eliminarea viermilor intestinali şi în stimularea activităţii rinichilor. Bolile de inimă asociate unor valori crescute ale colesterolului, bolile glandulare şi nervoase pot fi ameliorate cu ajutorul unei cure de seminţe.



8) SARDINE





Dr. Bowden le numeşte “alimentul sănătos dintr-o conservă”, pentru că au un conţinut foarte ridicat de acizi graşi omega 3 şi calciu, precum şi fier, magneziu, fosfor, zinc, mangan şi cupru – şi nu în ultimul rând, toată gama de vitamine B, precum şi vitamina D.
Boli precum psoriazisul, poliartrita sau astmul bronşic răspund pozitiv la acest aliment. Studii ample au demonstrat că un consum regulat de peşte – de trei ori pe săptămână - previne şi încetineşte depunerea de grăsimi pe pereţii vaselor de sânge, protejează organismul împotriva apariţiei bolilor cardiovasculare, cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, hipertensiunea arterială sau tulburările de ritm cardiac.



9) TURMERICUL – sau “Curcuma longa”





Este o plantă ierboasă, de origine asiatică. Rădăcinile din curcuma au un gust aromat, iute, fiind folosită ca şi condiment în bucătăria indiană . Rădăcinile de turmeric conţin ulei volatil, zinziberen şi un colorant galben denumit curcumina. Turmericul este o plantă cu proprietăţi anti-inflamatorii si anti-cancerigene.
De asemenea, stimulează puternic secreţia de bilă, având acţiune colagogă şi coleretică intensă. Se consumă în combinaţie cu ouă fierte în salate.



10) AFINE CONGELATE



Chiar dacă procesul de îngheţare, ca şi cel de fierbere, poate degrada nutrienţii, aceste fructe se consumă de regulă în combinaţie cu iaurtul.
Specialiştii susţin că afinele îmbogăţesc performanţele intelectuale, în special procesul de memorizare.



11) DOVLEAC CONSERVAT



Este o legumă săracă în calorii, dar plină de fibre şi vitamina A, care reglează sistemul imunitar. Se consumă cu puţin unt, scorţişoară sau miez de nucă. Jonny Bowden susţine că are mereu în bucătărie măcar două dintre acele alimente: seminţe de dovleac, pe care le prăjeşte şi le pune în salate, dar şi afine congelate, pe care le consumă în amestec cu iaurt, lapte şi alte cereale mai ales la micul dejun.

GERMENI


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Seminte incoltite
Germenii sunt considerati ingredientul de neinlocuit pentru cei care isi doresc o viata lunga si mai ales sanatoasa. Germenii sunt definiti ca niste produse naturiste obtinute prin germinarea unor seminte comestibile (deci nu sunt semintele efectiv!), netratate chimic, in conditii stricte de igiena, comercializate in stadiul de seminte incoltite avand radacini si lastari abia mijiti, fara frunze verzi (in ambalaje speciale) sau ca lastari inverziti (in vasul in care au fost insamantati).

Germenii nu trebuie tratati termic.
Ei se consuma cruzi caci altfel nu-si mai pastreaza aceleasi proprietati si ar fi pacat sa isi pierda din vitamine, minerale si enzime. In general germenii se produc din leguminoase precum soia, linte, naut, fasole, mazare, cat si din lastari verzi precum lucerna, schinduf-ul sau din cereale precum graul, orzul, meiul, ovazul, etc.

Detoxifiere si rezistenta imunitara
De imunitate puternica avem nevoie multi dintre noi. Iar la acest capitol germenii ne pot ajuta foarte mult. Ei sprijina organismul in lupta impotriva toxinelor care ne agreseaza zilnic. Cei care racesc sau se imbolnavesc des trebuie sa vina in ajutorul sistemului lor imunitar slabit. Iar un pas foarte usor de realizat este includerea germenilor in meniul zilnic. Acest pas va oferi multa energie organismului, il va sprijini la detoxifiere si il va intari. Consumul de germeni ajuta la vindecarea si ameliorarea a diverse probleme de sanatate. De-a lungul timpului persoane cu probleme dermatologice, anemii, boli de inima sau cancer au introdus germenii in alimentatia lor si au simtit imbunatatiri.

Un alt lucru bun este faptul ca germenii se gasesc tot timpul anului. Se pot produce in orice anotimp, indiferent de conditii. Germenii de grau sunt cei mai cunoscuti si gandeste-te ca poti sa ii 'cresti' la tine acasa, sa faci tu germinarea. Evident ca cea mai comoda solutie este sa mergi la un plafar unde cu siguranta vei gasi o varietate mare de seminte germinate. Germenii de grau fac pielea mai frumoasa si actioneaza impotriva bolilor degenerative precum cancerul. Alte seminte germinate cunoscute sunt cele de linte (au mult fier si vitamina C), de soia, de dovleac (au mult zinc si ajuta in cazul problemelor renale sau hepatice), broccoli, floarea soarelui (eficiente in anorexie), etc. Pentru anemie si stres pe fond nervos ar trebui consumati germeni de varza.

Pe blogul lui Cristian Margarit, consultant in nutritie si fitness, autorul scrie despre germenii de broccoli (exista seminte pe care le pui la incoltit) si efectul lor antioxidant puternic, anticancerigen. El spune ca acesti germeni sunt eficienti impotriva stressului oxidativ, astmului, rinitei alergice, infectiilor si canncerului (de colon, de prostata).

GERMENI DE GRÂU





Germenii de grâu au fost utilizaţi încă din Egiptul antic, respectiv în medicina populară pentru efectele sale fortificante şi depurative. Au un efect antioxidant puternic, fiind o importantă sursă de săruri minerale Ca, K, Fe, Mg, P şi vitamine A, B, C, D, E. Sunt o importantă sursă de proteine, datorită conţinutului în aminoacizi esenţiali, care nu pot fi sintetizaţi în organism, ca atare produsul trebuie consumat în mod regulat. Datorită conţinutului de sorg, germenii de grau au un procent ridicat de flavonoide şi antioxidanţi de natură vegetală.

GERMENI DE GRÂU SPELTA



Au un efect special de întărire a sistemului nervos. Datorită compoziţiei total diferite de cea a grâului comun, grâul spelta sau alac este recomandat şi persoanelor cu intoleranţă la gluten. Au un conţinut proteic de şase ori mai ridicat faţă de grâul comun, însumând 17–20%, iar conţinutul în aminoacizi este de asemenea însemnat. Conţin minerale Fe, Mg, Ca, P, Se şi vitamine A, B, E. Procentul de seleniu din compoziţie este de 7-8 ori mai ridicat comparativ cu alte cereale. Seleniul este important datorită efectului său antioxidant, util în prevenirea cancerului. Stimulează circulaţia sanguină, creşte aportul de sânge şi oxigen la nivel celular. Contribuie la dezvoltarea masei musculare. Este eficace în combaterea infecţiilor cauzate de Candida. La fumători, influenţează pozitiv capacitatea fizică şi intelectuală, respectiv procesul de regenerare al organismului.


GERMENI DE RIDICHE





Au efect de epurare a ficatului şi rinichilor, slab efect diuretic şi de detoxifiere a organismului. Pe lângă conţinutul în vitamina B, sunt şi o importantă sursă de minerale Fe, K, P. Necesitatea prezenţei acestui aliment în meniul zilnic este justificată prin conţinutul în compuşi valoroşi, cum ar fi fosfaţii. Datorită conţinutului de sorg, sunt bogati în flavonoide şi fito-antioxidanţi. Componenţii cei mai importanţi ai germenilor sunt enzimele, respectiv flavonoidele, care acţionează sinergic, prin potenţare reciprocă a acţiunii.

GERMENI DE LUCERNA (alfaalfa, erba medica)




Germenii de lucernă sunt cei mai bogaţi şi mai compleţi germeni. Conform tradiţiei, primii care au cultivat lucernă au fost arabii, în urmă cu 2.000 ani şi ei au numit-o “părintele tuturor alimentelor”. În medicina populară, acest remediu natural s-a întrebuinţat în tratamentul colitelor. Sunt bogati în 8 enzime importante pentru digestie şi compuşi importanţi precum fitohormoni, saponine, acid L-succinic, clorofilă. Sunt o importantă sursă de vitamine A, C, B12, D, E, K şi minerale Ca, P, Mg, Mn. Nici un fruct şi nici o plantă nu conţine atâtea enzime indispensabile digestiei. Stimuleaza secreţia lactată la femeile care alăptează. Datorită conţinutului său de acid de chihlimbar ajută la menţinerea elasticităţii ţesutului conjuctiv. Contin şi o cantitate mare de proteine (35%). Mai conţin toţi aminoacizii esenţiali.

GERMENI DE BROCCOLI








Au valoare nutritivă şi alimentară ridicată, datorită conţinutului bogat în glucide, vitamine şi săruri minerale. Broccoli are origine comună cu conopida. Germenii de broccoli reprezintă cea mai complexă sursă naturală de enzime. Prezintă un conţinut ridicat în săruri minerale Fe, K, Mn, Se, Zn, Mg, Ca iar datorită efectului sinergic al elementelor din compoziţie este indispensabil pentru păstrarea sănătăţii. Germenii de broccoli sunt o sursă excelentă de vitamina A si C. Germenii au proprietăţi diuretice bine cunoscute şi ajută la îmbunătăţirea sistemului imunitar. Sunt de asemenea foarte bogaţi în antioxidanţi, mult mai mulţi decât planta.


GERMENI DE FLOAREA SOARELUI




Efectele sale de înfrumuseţare corporală au fost cunoscute încă din antichitate. Efectul principal al germenilor, menţinerea sănătăţii epidermei, se datorează conţinutului ridicat în uleiuri, vitamine şi săruri minerale cu acţiune protectoare. Datorită compuşilor cu un conţinut ridicat în fosfaţi prezintă efecte de curăţare, înfrumuseţare şi hrănire a pielii, având rol în combaterea acneei, fiind în acelaşi timp o importantă sursă de vitamina E şi B12, respectiv niacină (vitamina pielii). Sunt bogati în compuşi minerali: P, Ca , Fe, Zn, I, Mg.






GERMENI DE SEMINTE DE IN




Seminţele de in prezintă un important efect de prevenire a apariţiei cancerului mamar, acţiunea acestora fiind unanim recunoscută de cercetătorii din domeniu. Prezintă un conţinut ridicat în acizi graşi Omega -3 şi lignan (un compus polifenolic special). Este o importantă sursă de vitamine A, B, C, D, E conţinând în acelaşi timp o imensă cantitate de săruri minerale(K, P, Mg, Ca, S, Fe, Na, Cl, Mn, Si, Zn, F, Al, I.


GERMENI DE SEMINŢE DE DOVLEAC



Efectele sale de ameliorare a afecţiunilor prostatei au fost cunoscute încă din antichitate. Efectul deosebit al acestor germeni în tratamentul afecţiunilor prostatei şi vezicii urinare se datorează conţinutului ridicat în acid linolic (45%). Sunt bogati în vitamina B12 naturală şi vitamina E. Prezintă un conţinut ridicat în Li, Mg şi Se.

GERMENI DE CRESON



Cresonul este o plantă originară din teritoriul Iranului de azi. Ca plantă medicinală valoroasă, cresonul a fost cunoscut şi utilizat în China încă din anul 1500 i. Chr. Au un conţinut ridicat de sulf, respectiv iod, a căror combinaţie este un excelent remediu cu efect de ameliorare a funcţionării glandelor cu secreţie internă. Iodul din compoziţie este indispensabil bunei funcţionări a tiroidei şi celulelor nervoase. Mai conţin vitamine A, C, E, K şi minerale Ca, Fe, S. Efectul benefic al flavonoidelor a fost studiat şi demonstrat în numeroase cercetari.

GERMENI DE SPARANGHEL













Prezintă un conţinut ridicat în asparagină, cu rol în menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui. Principalul efect este acela de curăţare a tractului renal. Datorită conţinutului ridicat de vitamine şi săruri minerale, sunt o importantă sursă de flavonoide şi antioxidanţi de origine vegetală.

GERMENI DE VARZA ROŞIE















Germenii au proprietăţi antioxidante extraordinare, determinate de compuşii din structură, cum ar fi sulforafanii, indocarbazolul, care stimulează producerea de enzime necesare combaterii cancerului. Au un conţinut ridicat în vitamina U, cu efect antiulceros dovedit. Conţinutul în calciu corespunde celui din lapte.







GERMENI DE VARZA CREAŢA (BRUXELLES)




Varza de Bruxelles este considerată o minunată inovaţie a horticultorilor danezi. Efectele sale se manifestă la nivelul pancreasului prin ameliorarea procesului de sinteză a insulinei. Utilizarea sa în diabetul zaharat se datorează conţinutului în mangan, crom şi alte elemente minerale. Sunt o sursă bogată de vitamine A, B şi C şi minerale Ca, Na, K, P, Fe, S, Mn, Cr.












GERMENI DE MORCOVI




Consumul regulat al germenilor de morcov contribuie la menţinerea tonusului epidermei, efect datorat în parte vitaminelor din compoziţie. Digestia necorespunzătoare, funcţionarea deficitară a ficatului, acumularea metalelor cu efect toxic la nivelul ficatului pot determina modificări ale culorii epidermei de la aspectul sănătos la o coloraţie cenuşie. Produsul este bogat în vitamine, complexele de vitamine A, B, C, E, G şi K, respectiv săruri minerale Ca, K, Na, P, Fe, Mg, Cr. În cel mai ridicat procent este prezentă provitamina vitaminei A, beta-carotenul.







GERMENI DE CANEPA




Dintre cele peste 3 milioane de plante comestibile din flora Pământului, nu există o plantă comparabilă cu cânepa din punctul de vedere al valorii nutritive. Proteinele din seminţele de cânepă conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, uşor digerabili şi absolut necesari metabolismului. Semniţele de cânepă conţin 30% proteine, 41% grăsimi, 15% carbohidranţi, ele fiind mult mai valoroase din punct de vedere al conţinutului nutritiv decât seminţele de soia. In seminţele de cânepă, acizii graşi esenţiali omega 6 şi omega 3 sunt prezenţi în raport 3:1. În plus, semninţele de cânepă sunt singurele seminţe comestibile care au în componenţa lor cantităţi substanţiale de acid gama-linoleic (GLA), cu efect terapeutic demonstrat. Microelementele prezente în seminţele de cânepă includ strontiu, arseni şi crom. Sunt o sursa bogata de vitamina E.


GERMENI DE SCHINDUF




Germenii de schinduf sunt bogaţi în proteine (23%), săruri minerale Ca, Fe, K, P, Mg, Na, S si vitamine A, B, D. Datorită proprietăţilor lor digestive (favorizează digestia), se pot consuma singuri sau împreună cu alţi germeni. Au gust diferit atunci când cresc în lumină directă sau indirectă.


GERMENI DE LINTE




Germenii de linte sunt bogaţi în proteine (25%), vitamine A, B1, B2, B3, B6, B12, C, E şi săruri minerale Ca, Fe, Mg, K, Se, Zn, Na. Sunt de asemenea foarte bogaţi în enzime şi vitamine. Sunt foarte apreciaţi pentru valoarea lor nutritivă şi gustul lor. Se pot consuma în salate sau supe.







GERMENI DE FASOLE MUNG



Germenii de fasole Mung conţin o gamă completă de vitamine A, B1, B2, B3, B6, B12, C, E şi săruri minerale Ca, Mg, K, Fe, Zn, Cu, P, Na precum şi o cantitate mare de proteine (20%). De asemenea conţin toţi aminoacizii esenţiali şi numeroase enzime esenţiale pentru digestie.


GERMENII DE RUCOLA




Germenii de rucola au proprietăţi antioxidante excelente şi întăresc sistemul imunitar. Gustul lor deosebit se combină într-un mod agreabil cu diferite alimente. Contin vitamine A, C, P si minerale Fe, Mg. Seminţele de rucola nu necesită înmuiere. Este suficient să le clătiţi uşor şi să le puneţi imediat în germinator. Datorită naturii lor mucilaginoase este recomandată metoda de germinare în tăvi. Menţineţi-le la temperatura camerei şi ferite de lumină până când cresc primele frunzuliţe. Clătiţi-le de 1-2 ori pe zi. Utilizaţi numai atâta apă astfel încât să le menţineţi umede, nu îmbibate cu apă. Germenii sunt gata în 4-5 zile. Se pot păstra la frigider până la 1 săptămână. Voinicica are o aromă puternică a cărei tărie creşte odată cu vârsta frunzei. Aroma este adesea descrisă ca fiind asemanatoare nucii, cu un uşor iz de ierburi. Planta verde are un gust puternic, amărui şi un pic piperat, asemanator unei ridichi, dar cu o aromă de mosc. Frunzele curate se pot pune într-o pungă de plastic sau o cutie ermetică şi se pot păstra în frigider.



Producerea germenilor. Lăsaţi peste noapte în apă cantitatea necesară de seminţe. În dimineaţa următoare presăraţi seminţele în germinator sau mai simplu puneti semintele pe o tavita , având în vedere că în timpul germinării acestea îşi vor mări volumul de cel puţin 4 ori. Menţineţi-le la temperatura camerei şi în bune condiţii de iluminare. Clătiţi seminţele de 2 ori pe zi până la germinarea completă, care are loc după 3-5 zile. Pot fi consumaţi imediat sau se pot păstra în frigider pentru 1 săptămâna.


Unde puteti adauga germenii: proaspeti in salata, varza murata, piure de cartofi, cartofi copti, salata de fructe, omleta, cu ceapa si alte legume. Mixati-i in diverse paste de intins pe paine. Mixati-i cu fructele, in blender, pentru a obtine shake-uri sau sucuri sau mixati-i cu legumele pentru a obtine sucuri vegetale. Inlocuiti salata din sandwich-uri cu germeni. Faceti sandwich-uri cu cascaval si germeni in aparatul de facut sandwich-uri calde. Amestecati-i cu branza topita. Adaugati-i in supe sau mancaruri facute la cuptor dupa ce sunt gata. Adaugati-i in aluatul pentru piscoturi si biscuiti. Adaugati-i la ouale umplute. Combinati in mancaruri cu orez. Adaugati-i in sosul pentru spaghete in timp ce se raceste. Preparati un sote cu ceapa si adaugati germeni. Adaugati germeni in piure de mazare sau fasole fiarta. Opariti germenii pentru scurt timp si serviti-i cu unt. Utilizati-i ca garnitura la platouri. Mixati-i in clatite (inainte de a le praji). Adaugati-i la pizza, la prajiturile de cartofi, ciorbe, salata orientala. Adaugati germeni striviti la mujdeiul de usturoi. Amestecati branza cu marar si germeni striviti; utilizati aceasta branza pentru a umple ardei. Serviti cu rosii.