traffic analysis

Gastrita hiperacida si ulcerul

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Retete pentru arsuri si dureri de stomac:




Sucul de morcovi şi varză sunt cel mai bun tratament naturist pentru hiperaciditate.
La un morcov, se adaugă ¼ kg varză şi se trec prin maşina de suc. Această mixtură este apoi diluată cu apă.



Sucul poate fi luat regulat, cu jumătate de oră înaintea meselor sau atunci când sunt dureri de stomac.

Uleiul de măsline este un alt remediu pentru hiperaciditate.



Spre deosebire de mixtura de morcovi şi varză, uleiul de măsline trebuie luat doar atunci când sunt simptome severe, altfel produce o creştere a colesterolului în sânge. Când durerile sunt mari, se ia o linguriţă de ulei cu jumătate de oră înaintea meselor.



Folosirea mentei este un tratament popular al hiperacidităţii. Menta reduce, într-o mare măsură, nivelul acidului în stomac. Este bună şi la problemele intestinale.

____________________________________________________________


Ce pot minca si ce nu pot minca bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer

Articol preluat de pe http://www.terapii-naturiste.com/

Gastrita este inflamatia mucoasei care captuseste stomacul. Ca efect al inflamatiei, mucoasa se congestioneaza, poate singera, secreta mult mucus, iar musculatura stomacului se poate contracta prelungit si frecvent, provocind dureri si varsaturi. Tulburarile de secretie gastrica se datoresc formarii excesive de acid clorhidric si de enzime necesare digestiei. Secretia acida crescuta nu este inofensiva pentru mucoasa gastrica inflamata si ea este de obicei resimtita de bolnav sub forma arsurilor in capul pieptului si a regurgitatiilor (rigiielilor) acide.

Cauza gastritelor hiperacide

Cauza gastritelor hiperacide rezida in general in greselile de igiena alimentara. Abuzul de condimente (piper, otet, mustar, hrean etc.) si de alimente prajite in grasime reprezinta o agresiune adusa continuu mucoasei gastrice, care sfirseste printr-o iritatie permanenta, ce duce la gastrita. Se stie ca grasimea se descompune prin prajire in unele substante iritante care provoaca tuse sau lacrimarea ochilor. Acelasi efect iritant il are grasimea prajita si asupra stomacului, cu deosebirea ca aici efectul se prelungeste de-a lungul duratei sederii alimentelor in stomac, adica 4-5 ore.

Ce mai poate provoca gastrita

Alt obicei neigienic pentru stomac este acela de a consuma alimente prea reci sau prea fierbinti, ca si obiceiul de a minca prea repede. In acest din urma caz, alimentele, insuficient mestecate, ajung in stomac in bucati prea mari, a caror digestie este astfel prea prelungita si de aceea iritanta pentru stomac. De aici rezulta importanta mestecatului metodic al alimentelor, pentru care este nevoie de o dantura buna, reparata la vreme, sau acolo unde este necesar, de folosirea unei proteze dentare.

Alcoolul - un alt factor de iritatie

Bauturile alcoolice, mai ales cele distilate si mai cu seama luate pe stomacul gol sau in cantitate prea mare ori prea des repetate, constituie alt factor de iritatie gastrica ce poate duce la aparitia gastritei hiperacide. In aceeasi ordine de idei este de amintit tutunul, cu efecte de stimulare inutila si chiar daunatoare a secretiei si contractilitatii stomacului.
Mincatul la ore neregulate e daunator
In sfirsit, obiceiul nesanatos de a minca la ore neregulate sau de a provoca la masa discutii violente si enervari, poate, prin repetarea lui, duce la dezorganizarea mecanismului nervos care declanseaza secretia gastrica, ceea ce da loc la tulburari ale procesului de digestie gastrica si la favorizarea aparitiei unei gastrite.

Care sint simptomele

Boala ulceroasa, a carei aparitie este favorizata de factorii daunatori enumerati mai sus, consta din tulburari de secretie si mobilitate a stomacului si a primei portiuni a intestinului subtire, ce duc la constituirea unei ulceratii care intereseaza una sau mai multe din tunicile stomacului sau duodenului. Boala ulceroasa este urmarea unor tulburari in echilibrul proceselor nervoase de la nivelul scoartei cerebrale, provocate de stari prea intense sau prea prelungite de incordare nervoasa, asa cum este cazul indivizilor surmenati sau supusi continuu unei tensiuni psihice (frica, ingrijorare etc.)

Ulcerul si dieta

In cazul bolii ulceroase, desigur ca tratamentul nu se poate reduce numai la o anume dieta, dar nu se poate obtine vindecarea fara masuri alimentare speciale, care au scopul, ca si in gastrita hiperacida, sa neutralizeze secretia gastrica in exces si sa calmeze stomacul iritat, punind in repaus terminatiile nervoase din peretii gastro-duodenului, cuprinse si ele in procesul inflamator propriu gastritelor, proces care insoteste de obicei si boala ulceroasa.

Puseele de ulcer

Gastritele se pot vindeca definitiv printr-un bun tratament dietetic si medicamentos. Despre boala ulceroasa se poate spune acelasi lucru, cu rezerva insa ca vindecarea ei este de cele mai multe ori aparenta. Este intr-adevar o caracteristica a bolii ulceroase de a evolua in crize legate de anotimp. Astfel, crizele sau puseele acute de boala ulceroasa survin mai ales primavara si toamna. Un asemenea puseu are tendinta spontana de a se vindeca, pentru a reveni insa in primavara sau toamna urmatoare, atunci cind bolnavul, care nu mai suferise intre timp, se credea vindecat. Cunoscind aceasta particularitate a bolii ulceroase, bolnavul va trebui sa urmeze tratamentul si, in primul rind dieta, cel putin timp de un an dupa primul puseu acut, renuntind in rest definitiv la unele obiceiuri neigienice (mincatul grabit, la ore neregulate, abuzul de condimente iritante, alcool sau tutun etc.). Mai mult chiar, pentru a preintimpina revenirea bolii ulceroase, in fiecare toamna sau primavara, va reveni la regimul de viata si cel alimentar recomandat de medic, pe durata de cel putin o luna, in scopul evitarii unui nou puseu acut. Numai in acest mod se va putea obtine o vindecare durabila in boala ulceroasa.

Despre alimentatia bolnavului de ulcer

Alimentatia ulcerosului trebuie fractionata in 4-5 sau chiar 6 mese pe zi pentru a nu incarca stomacul cu o cantitate mare de alimente, ceea ce ar intirzia digestia si evacuarea.
Bolnavul trebuie sa respecte un program de mese, cu ore regulate, sa manince incet cantitati moderate de alimente dintr-o data, sa mestece bine, sa evite sa bea in timpul mesei.
Mincarurile se recomanda sa aiba o temperatura moderata. Crize dureroase pot declansa deopotriva o supa sau un ceai fierbinte, ca si o inghetata sau o halba de bere de la gheata.

Ulcerul si laptele

Cel mai indicat aliment este laptele, care are acest efect, chiar administrat in plina criza. El leaga acidul clorhidric in exces din sucul gastric, ferind peretii stomacului de efectul daunator al acestuia. Pentru acest motiv se recomanda ca, intre mese, bolnavul sa bea in mod repetat lapte in portii de cite 150 ml. Nu toti bolnavii suporta insa laptele. In unele cazuri reintroducerea brusca a acestuia in alimentatie poate da tulburari intestinale (diaree, constipatie). Ulcerosul nu trebuie sa renunte insa nici in aceste cazuri la lapte. Incidentele acestea de intoleranta pot fi indepartate daca laptele se ia taiat cu ceai, cu o apa alcalina sau daca la fiecare ceasca de lapte se adauga o lingurita de praf de carbonat de calciu. O alta metoda este aceea de a consuma laptele in preparate cu fainoase (gris, orez, taitei cu lapte).

Alimente indicate pentru bolnavii cu gastrita cronica hiperacida si boala ulceroasa in faza de liniste

Bauturi: lapte dulce sau lapte preparat din lapte praf sau lapte taiat cu ceai de tei, de maces, de musetel, cu cafea de orz sau cu apa minerala alcalina; suc de fructe dulci, chisel din fructe dulci preparat cu lapte; toate bauturile trebuie servite la temperatura camerei.
Fainoase: fainoase albe, de buna calitate, bine fierte (gris, orez, taitei, macaroane), mai ales sub forma de sufleuri sau budinci (cu lapte sau fierte in zeama de zarzavat), garnituri linga friptura (casa), spume din fainoase, mamaliguta moale pripita, bine fiarta, creme (deserturi), biscuiti sau pesmeti pentru ulcer.
Carne slaba de vaca, vitel, gaina, pui sau porc slab sub forma de rasol, tocatura dietetica, sufleuri, budinci, mincari cu carne.
Peste alb: salau, crap, fierte ca rasol.
Brinzeturi: brinza dulce de vaci, urda, cas nesarat.
Oua: oua fierte moi, omleta pe aburi, ochiuri romanesti, sodou, creme de ou, gelatina de ou sau lapte de pasare; in sufleuri sau budinci din fainoase fierte, piureuri de legume cu brinza sau carne tocata.

Legume cu celuloza (partea lemnoasa) mai fina ca: dovlecei, cartofi, morcovi, mazare verde frageda, fierte, trecute apoi prin sita (supe-creme, piureuri, sufleuri).
Fructe: sucuri de fructe dulci, de preferinta sub forma de chisel sau ca gelatina, piureu de fructe coapte sau spume din piureuri de fructe coapte, compot preparat din fructe, fierte, trecute prin sita.
Grasimi: smintina dulce, unt proaspat, frisca, untdelemen rafinat (fiert in sosul mincarii), galbenus de ou, margarina foarte putin sarata.
Supe de lapte cu fainuri de cereale, supe din fainoase (gris, orez, franzela etc.) ca supe limpezi cu adaos de fainoase si mai tirziu supe-creme preparate din legume pasate.
Sosuri dietetice preparate pe baza de lapte sau din supa limpede de zarzavat, ingrosate cu faina, amidon, smintina, galbenus.

Dulciuri: creme preparate cu amidon din lapte, frisca, sucuri de fructe, zeama de compot, ou; gelatine din sucuri de fructe sau din piureu de fructe coapte, din brinza de vaci, sodou; fainoase fierte cu lapte, spuma din fainoase, lapte de pasare; budinci din fainoase, sufleuri indulcite din brinza de vaci, franzela, amidon etc.
Aluaturi: aluat fiert (ecler), tarte cu frisca, cu crema de vanilie, cu peltea, aluat uscat de biscuiti, prajitura cu brinza de vaci, prajitura cu piureu de mere.

Zahar cu masura.
Peltea, miere amestecata cu unt.
Condimente: sare cu masura, putina vanilie, zeama de lamiie indoita cu apa si, exceptional si in cantitate foarte mica, putin cimbru in tocatura.

Alimente ce nu trebuie consumate


Bauturi: tuica, rachiuri, lichioruri, ceai rusesc tare, ceai de esenta, ceai de zahar ars, cafea neagra naturala, sifon, ape minerale sarate, gazoase, siropuri, bauturi reci sau prea fierbinti.
Piine: calda, proaspata, neagra, de tarite.
Fainoase: insuficient fierte, preparate cu grasimi prajite la cuptor, mamaliguta insuficient fiarta, prea consistenta.
Carne: grasa, sarata, afumata, vinat, mezeluri, conserve de carne in suc propriu, preparate cu grasime prajita si condimente iritante, snitel, tocaturi prajite si piperate, piftie de carne (aspic), mincaruri de carne si legume cu sosuri picante si grasime prajita
Peste gras, aspic (piftie) de peste, peste prajit, marinat, sarat, afumat, conservat, congelat.
Brinzeturi fermentate, sarate, conservate.

Oua prajite, fierte tari.
Legume tari si crude: ridichi, castraveti, varza, gulii, conopida, ardei gras, ardei iute, ceapa, usturoi; legume prajite gratinate: legume in mincaruri cu rintas.
Muraturi: varza acra, murata.
Legume uscate: fasole alba, linte, mazare uscata.
Fructe crude nepirguite, acre, cu coaja (visine, zarzare).
Fructe oleaginoase: nuci, migdale, alune.
Grasimi: untura, slanina, seu, unt sarat, untdelemn nerafinat, smintina acra, margarina sarata, orice grasime prajita.
Supe de carne sau de peste, cu zarzavatul taiat mare, din fructe acre, preparate cu rintas, cu zarzavatul taiat mare, din fructe acre, preparate cu rintas, acrite cu zeama de varza, bors, sare de lamiie, colorate cu boia.
Sosuri nedietetice: cu grasime incinsa si rintas, de mustar, condimente cu boia, piper, foi de dafin, usturoi.
Dulciuri: zaharicale, aluaturi dospite, aluaturi calde, aluat prajit (gogosi, clatite), foietaj, inghetata, prajituri preparate cu fructe acre sau simburi, cu rom, gem, dulceata.
Condimente: mustar, piper, boia, ardei iute, scortisoara, sare peste cantitatea permisa, cafea, ciocolata, cacao.


Enzime digestive si flora intestinala

Enzimele sunt fermenti de natura proteica si structura coloidala complexa, specifici plantelor si animalelor, necesare pentru digestie deoarece au roluri importante in transformarea alimentelor in substante primare necesare nutritiei, precum minerale, vitamine, aminoacizi. Acestea actioneaza in mod asemanator cu niste catalizatori, avand capacitatea de a determina o reactie chimica complexa fara ca ele sa fie alterate sau distruse in cursul acestui proces. Enzimele pot fi insa distruse de factori precum anumite conditii termice.
In transformarile biochimice care au loc in organismul uman, actioneaza doua tipuri de enzime, si anume:
• enzime endogene, sub forma de fermenti secretati de glandele digestive; au rol de reglare a digestiei;
• enzime exogene sau enzime propriu-zise, care trebuie procurate din mediul exterior, prin consumul de alimente de origine vegetala sau animala.
In organism, enzimele exogene se gasesc in cantitati foarte mici, dar fara prezenta lor activa nu pot avea loc procesele chimice de metabolizare (transformare), la nivelul celulelor, tesuturilor si diferitelor organe, nu se poate produce inmultirea celulelor si nici cresterea si dezvoltarea plantelor si animalelor.

Enzimele se pot gasi in special in alimentele negatite precum: germenii de grau, laptele de vaca crud (tolerat numai de cei cu ficatul sanatos), galbenusul de ou de gaina (crud sau preparat moale), sucurile de legume, sucul si salata de orz verde, legumele si zarzavaturile tinere, afinele, caisele, ceapa, ciresele si visinele, coacazele negre, morcovii, prazul, prunele, rosiile, salata verde, sfecla rosie, semintele de soia, spanacul, usturoiul, taratele de grau, mierea, lucerna (care contine un numar de 8 enzime esentiale), ouale, carnea si pestele. Aceste substante au un rol foarte bine determinat, fiecare actionand asupra unui anumit component din alimente, neputandu-se inlocui una pe cealalta. Prin urmare, o cantitatea insuficienta, sau absenta unei singure enzime poate determina imbolnavirea.
Enzimele al caror nume se termina cu "aza" au fost denumite pornind de la substanta din alimente asupra careia actioneaza. De exemplu, enzima care actioneaza asupra lipidelor (grasimi) se numeste lipaza; cea care descompune zaharul este zaharaza.

Flora intestinala reprezinta totalitatea microorganismelor ce traiesc in intestinul gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se afla intr-o relatie simbiotica cu organismul-gazda, aceasta relatie fiind atat de importanta incat, de cele mai multe ori, unele nu ar putea trai fara altele. Microflora intestinala nu este niciodata daunatoare organismului gazda, ci din contra, este esentiala, datorita a nenumarate roluri si functii pe care le are. Dintre acestea amintim:
- Sinteza substantelor esentiale
In cadrul florei intestinale sunt sintetizate numeroase substante necesare corpului uman, precum vitamina K, biotina, acid pantotenic si acid folic (in cantitati mai mici).
- Functie imunologica si antibacteriala
Intestinul gros este cel mai important organ imun al omului, din cauza expunerii intense la actiunea agentilor externi. Microflora intestinala stimuleaza producerea de imunoglobuline si joaca un rol esential conta bacteriilor straine, prevenind raspandirea acestora in cadrul organismului-gazda.
- Digestia carbohidratilor
Flora intestinala participa la absorbtia si digestia unor carbohidrati, precum amidonul, din cauza ca corpului uman ii lipsesc unele enzime, necesare descompunerii acestor zaharide.
- Prevenirea si tratarea maladiilor
Unele studii arata ca o flora intestinala sanatoasa ar putea preveni Maladia Crohn.
- Prevenirea alergiilor

ENZIME:


Lactobacillus Acidophilus

Lactobacillus bulgaricus este o bacterie prezenta in iaurt si in tubul digestiv al persoanelor care consuma iaurt. Conform observatiilor, aceste persoane sunt mai sanatoase si traiesc mai mult decat media.
Mai eficient decat Lactobacillus bulgaricus este Lactobacillus acidophilus, sau pe scurt - Acidophilus, deoarece se stie ca rezista in intestine mai mult de 10 zile. Aceasta bacterie creeaza un mediu nefavorabil diferitilor agenti patogeni, cum ar fi: micrococi, clostridii, coli-bacili si fungi. Ajuta la asimilarea lactoalbuminelor, aminoacizilor, grasimilor si lactozei. Are un rol important in sinteza vitaminelor B. Cu ajutorul sau putem proteja flora bacteriana existenta in tubul digestiv. Antibioticele administrate pe cale orala distrug flora intestinala, de aceea consumarea de Acidophilus este recomandata in timpul si dupa tratamentul cu antibiotice. Nu se cunoaste nici un tip de Acidophilus daunator sanatatii.
Amilaza
Amilaza pancreatica, similara amilazei salivare, actioneaza asupra amidonului sau glicogenului. Paralel cu formarea amilazei o mica parte a enzimei trece in sange, de aceea dozarea amilazei din sange da indicii asupra functiei pancreasului.

Bromelamina

Bromelaina este denumirea pentru un grup de enzime puternice care actioneaza asupra proteinelor, descompunandu-le si care se gaseste in ananas. Bromelaina a fost descoperita in anul 1957 si de atunci fiind intens studiata. Ea imbunatateste actiunea unor enzime digestive cum ar fi tripsina sau pepsina.

Lipaza

Lipaza pancreatica se secreta sub forma activa, capacitatea ei enzimatica fiind marita de aminoacizi, ionii de Ca si sarurile biliare. Sarurile biliare emulsioneaza grasimile, proces deosebit de important deoarece lipaza are efecte numai la nivelul interfetei grasimi-apa. Cu cat emulsia de grasimi este mai fina cu atat eficacitatea enzimei este mai mare. Sub influenta lipazei o parte din grasimile neutre patrunse in duoden sunt scindate in acizi grasi si glicerina sau in mono si digliceride. Chiar si in absenta lipazei pancreatice se absorb 70% din grasimile ingerate, absorbtia normala fiind de 95%.

Pancreatina

Pancreatina este o substanta extrasa din pancreasul animalelor si folosita în tratamentul tulburarilor intestinale. Aceasta contine substante enzimatice secretate de pancreas , precum: proteaza, lipaza, amilaza.

Papaina

Papaina este cea mai importanta enzima aflata in frunzele si fructele plantei tropicale papaya. Aceasta enzima este asemanatoare cu pepsina produsa de organismul uman si intervine in descompunerea alimentelor. Principalul efect consta in predigestia carnii (adica pregateste carnea inca inainte de a ajunge in stomac si de a incepe digerarea ei).
Majoritatea enzimelor de origine vegetala functioneaza identic atat in mediul acid, cat si in cel alcalin, actiunea lor extinzandu-se asupra intregului tract digestiv. Datorita acestei enzime este facilitata nu numai digestia alimentelor de origine animala, ci si vegetala.

Pepsina

Pepsina este o enzima secretata de mucoasa stomacului vertebratelor, care transforma proteinele în peptide. Aceasta transforma proteina in compusi mai simpli de tipul peptonelor si albumozelor. La randul ei pepsina se formeaza din pepsinogenul secretat de celulele glandelor stomacale, care se activeaza de catre acidul clorhidric, secretat deasemenea de mucoasa gastrica.

Proteaza

Proteazele sunt de mai multe tipuri: tripsina, chimotripsina, carboxi-peptidaza, ribonucleaza. Ele sunt secretate sub forma inactiva.
Tripsina se secreta sub forma de tripsinogen, care este activat de enterokinaza, o enzima eliberata de mucoasa duodenala. Enterokinaza avand un continut ridicat de polizaharide (cca 41%) nu este descompusa de enzimele intestinale, inainte de asi exercita efectul activator. Sub actiunea enterokinazei, tripsinogenul se transforma in tripsina, pierzind din molecula sa un peptid format din 6 aminoacizi. Tripsina este o endopeptidaza ce scindeaza legaturile peptidice, ce apartin unor aminoacizi bazici (ex. arginina). Enzima mai are proprietatea de a activa celelalte proteaze pancreatice.
Chimotripsinogenul este convertit in chimotripsina de mici cantitati de tripsina. Chimotripsina, proteaza cea mai concentrata din sucul pancreatic este tot o endopeptidaza ce scindeaza legaturile peptidice ale aminoacizilor aromatici (fenilalanina, tirozina). Tripsina coaguleaza sangele, iar chimotripsina - coaguleaza laptele.
Carboxipeptidaza este o exopeptidaza care desprinde din lantul polipeptidic cate un aminoacid cu gruparea carboxilica terminala. Secretata sub forma de procarboxipeptidaza este activata de tripsina.
Ribonucleaza descompune acizii nucleici in nucleotide.
Sub influenta tripsinei are loc si trecerea profosfolipazei A in enzima activa, fosfolipaza A. Enzima detasaza un acid gras de pe molecula lecitinei, dand nastere lizolecitinei. Lizolecitina, la randul ei, are capacitatea de a leza membrana celulara.

Ce stim despre KIWI ?


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Kiwi a fost catalogat de specialisti, din punct de vedere al gustului, drept rezultatul imperecherii unei capsuni cu pepenele galben si cu banana. Lasand la o parte aceste proprietati papilo-gustative, trebuie sa stim despre kiwi ca este un fruct foarte bogat in vitamina C. Nu multa lume stie ca acest fruct delicios este originar din China (se numea Yang Tao) si a fost adus prima oara in Noua Zeelanda la inceputul secolului 20, unde a capatat numele de kiwi, dupa pasarea simbol a acestei tari.



PROPRIETATILE DE BAZA

Fructul de kiwi are un aport excelent de vitamina C: practic, un singur fruct mediu, de 75 de grame, poate asigura pana la 95% din necesarul zilnic al organismului uman pentru aceasta pretioasa vitamina. Fibrele, potasiul (continut mai ridicat decat o banana), cuprul, magneziul, vitamina E si manganul sunt restul de nutrienti important continuti de fructul de kiwi.

Mai multe studii internationale facute asupra grupelor de fitonutrienti au relevat ca fructul de kiwi are calitatile cele mai importante dintre fructele exotice atunci cand vine vorba despre protejarea DNA-ului uman. Fibrele din kiwi ajuta la reducerea nivelului colesterolului, ceea ce duce in final la scaderea sanselor aparitiei bolilor inimii.

S-a constatat ca fructul de kiwi contine enzime care au capacitatea de a elimina toxinele din colon, prevenind astfel aparitia cancerului in aceasta zona.




Copiii care sufera de astm au rezultate excelente in scaderea semnelor bolii atunci cand consuma in mod regulat kiwi. Un astfel de studiu a fost facut mai multi ani de zile in randul a mii de copii din Italia, tara mare producatoare si consumatoare de astfel de fructe.
Contraindicatii: persoanele care sufera de boli ale rinichiului sau ale vezicii biliare este bine sa evite consumul masiv de kiwi fiindca acest fruct poate scadea nivelul de calciu din organism; si persoanele care au alergie la latex trebuie sa evite consumul de kiwi;

Calorii: 45 la un fruct mediu de 75 de grame.



ATENTIE CE CUMPARATI SI CUM DEPOZITATI

Pont: Cand alegeti un kiwi, strangeti-l usor intre degetul mare si cel aratator; daca fructul este putin moale, atunci e copt si se afla la maturitate, urmand sa fie si dulce; daca nu se lasa si e tare, inseamna ca nu este copt; daca este prea moale, atunci este trecut;

Acasa, daca ati achizitionat kiwi inca necopt,il mai puteti tine la temperatura camerei maxim o saptamana, insa ferit de lumina soarelui sau de surse de caldura. Daca doriti sa grabiti procesul de coacere, atunci asezati fructul de kiwi intr-o punga de hartie, tot la temperatura camerei, alaturi de banana, pere sau de un mar.



CELE MAI UTILE INTREBUINTARI CULINARE

Kiwi este consumat cel mai mult in starea sa naturala, proaspata, dupa ce i-a fost indepartata coaja poroasa. Daca va decideti sa faceti o salata de fructe in care sa puneti si kiwi, este important sa adaugati de-abia la final acest fruct, fiindca dupa ce este taiat, fructul de kiwi dezvolta enzime care fragezesc nu doar propriul fruct, ci si pe cele cu care intra in contact. Oricum, este recomandat ca fructul de kiwi sa fie consumat in totalitate, si nu lasat jumatate sau mai putin pentru consumul ulterior, fiindca se degradeaza rapid.

Maruntit, kiwi este un excelent toping pentru prajituri, in special tarte, sau creme (budinca). Sucul proaspat din kiwi este delicios, insa este mai gustos in combinatie cu alte fructe, cum ar fi marul sau capsunile. In fine, e bine de stiut (si poate de incercat) ca unele bucatarii, in special din Asia, combina fructul de kiwi cu preparatele din peste.



Iubitorii acestui fruct se pot bucura toata perioada anului datorita combinatiei a-notimpurilor între emisferele de nord si de sud,unde se afla,de asemenea,o multime de producatori.

Contine:
Conform studiilor recente,kiwi este fructul cel mai bogat în substantenutritive.O multime de oameni au aflat deja ca acesta contine mai multa vitamina C decît o portocala.Dar,mai sunt si alte componente sanatoase de care te bucuri cînd consumi un fruct proaspat de kiwi:lutein,fibre,cupru,potasiu,magneziu,vitamina E.În plus,are numai 45 de calorii.



Proprietati curative:
Datorita tuturor componentelor nutritive pe care le contine,consumul de kiwi este foarte indicat pentru a reduce riscul producerii cancerului.
Previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea.
Fibrele din kiwi protejeaza împotriva diabetului, a bolilor de inima.
Cuprul din kiwi este vital pentru cresterea copiilor, întarirea oaselor, dezvoltarea cerebrala si sanatoasa sistemului imunitar. Cuprul este folosit de organism pentru crearea celulelor rosii din sînge. Un kiwi contine mai mult potasiu decît o banana.
Potasiul are un rol important în controlarea presiunii sîngelui si a activitatilor inimii.
Magneziul este un mineral vital pentru organism, important pentru formarea oaselor, reglarea ritmului cardiac, relaxarea musculara si functionarea centrilor nervosi. Spre deosebire de alte surse de vitamina E,kiwi este un foarte bun antioxidant.



Ce alegem:
Un kiwi bine copt este un fruct destul de moale la pipait. În general, fructul se alege mai tare si se mai tine la temperatura camerei pentru a se coace bine. Daca este prea moale, fructul s-ar putea sa aiba un gust alterat.

Cum se pastreaza:
Kiwi se pastreaza la temperatura camerei, la 20-25 grade C. În general nu se pastreaza prea mult timp înainte de a fi consumat. Pentru o perioada mai lunga înainte de consum, kiwi se poate pastra în frigider sau într-o camera rece.



Cum se consuma:
Kiwi este delicios proaspat. Se poate taia in jumatate si consumat direct din coaja, cu ajutorul unei lingurite. Se pot prepara delicioase sucuri naturale, salate de fructe sau tarte.



CONCLUZIE:

Fructul de kiwi este folosit si pentru tratamente cosmetice (aplicarea de felii pe ten, pentru 15-20 de minute) dar este util si pentru diete, existand o dieta de doua saptamani pe baza de kiwi si branza de vaci, cu un consum de 200 de grame zilnic. Aflat pe locul trei in topul concentratiei de vitamina C, dupa portocale si struguri, fructul de kiwi ramane iubit pentru textura sa cremoasa, pentru gustul dulce si racoritor, dar si pentru calitatile energizante si de prevenire a mai multor afectiuni.

___________________________________________________



Opt motive pentru care sa mananci kiwi

Kiwi te pastreaza in forma. Ai mancat vreodata agrise chinezesti? Esti sigur ca nu? Este vorba despre kiwi, fructe originare din China, descoperite de americani abia prin anii '60.. Desi la prima vedere nu par prea apetisante, ele au un gust minunat si sunt uneori mai bune decat un medicament. In China li se spunea Yang Tao. Misionarii care le-au adus in Noua Zeelanda, la inceputul secolului XX, le-au botezat 'agrise chinezesti'. Prima oara cand au ajuns in Lumea noua, prin 1960, pe masa unui restaurant, i-au incantat simturile unui negustor american, care s-a gandit sa le importe. Au primit numele de kiwi, de la pasarea neo-zeelendeza cu acelasi nume, cu ale carei pene seamana.



Ce beneficii au aceste fructe?

1. Sunt o excelenta sursa de fibre, care ajuta la curatarea colonului de toxine si la reducerea aparitiei cancerului de colon. Ele ajuta si la scaderea nivelului colesterolului, ceea ce duce implicit la reducerea riscului producerii unui atac de cord. In plus, fructele bogate in fibre, ca si kiwi, ii ajuta pe bolnavii de diabet sa tina glicemia sub control.



2. Consumul acestor fructe este un mod delicios de a-ti pastra inima sanatoasa. Daca mananci cateva kiwi pe zi, reduci riscul formarii cheagurilor de sange si cantitatea de grasime (trigliceridele) din sange. Fructele au acelasi efect ca si aspirina, numai ca cea din urma poate provoca ulcer.

3. Confera protectie contra astmului si altor afectiuni respiratorii, datorita continutului mare de vitamina C. Intr-un kiwi se gaseste si mai multa vitamina C decat intr-o portocala. Un studiu facut de italieni pe 18 mii de copii arata ca simptomele de astm sunt cu 44% mai rar intalnite la copiii care mananca intre 5 si 7 citrice si kiwi pe saptamana, decat la cei care mananca aceste fructe mai putin de o data pe saptamana. Micutii care sufereau de astm la inceputul studiului au avut cel mai mult de beneficiat de pe urma experimentului. Dupa un "tratament" cu kiwi starea lor de sanatate s-a imbunatatit.



4. Este bun si pentru ochi: ajuta organismul sa lupte contra degenerarii oculare. Desi ai invatat ca morcovii fac bine la vedere, se pare ca aceste fructe ii depasesc. Oftalmologii au ajuns la concluzia ca, mancand 3 sau mai multe fructe pe zi, reduci cu 36% riscul de aparitie a degenerarii oculare.

5. Fitonutrientii din kiwi ne protejeaza ADN-ul. Acest fruct i-a fascinat pe cercetatori prin capacitatea lui de a apara ADN-ul de bombardamentul radicalilor liberi. Kiwi este o sursa importanta de fitonutrienti si antioxidanti - substante care intarzie imbatranirea celulelor. Unii spun ca si coaja este foarte bogata in nutrienti si ca, daca o speli si indepartezi puful, o poti manca fara probleme.



6. Kiwi mai contine alti doi antioxidanti: vitamina E si A. Vitamina E confera sanatate pielii si grabeste vindecarea anumitor boli de piele si rani.

7. Cine are lipsa de potasiu, magnezium si fosfor este bine sa manance tot kiwi.

8. Continutul mare de vitamina C previne artrita si ateroscreloza si intareste sistemul imunitar. Singura problema ar fi ca, asemeni capsunilor, kiwi pot provoca anumitor persoane reactii alergice, este vorba in special de copiii care sunt predispusi la alergii. Aceste fructe nu se recomanda bolnavilor de rinichi. Ele contin oxalati, substante care se pot cristaliza si pot afecta sanatatea.

BENEFICIILE VINURILOR MEDICINALE


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Vinul de tarhon - recomandat in caz de balonari si dureri reumatice.



Pentru prepararea lui aveti nevoie de 30 gr. frunze de tarhon si 1 litru de vin alb de tara.
Se spala frunzele cu apa rece si se pun la uscat. Se maruntesc, se pun intr-o sticla impreuna cu vinul si se lasa la macerat 9 zile. Se strecoara.
Se iau zilnic cate 25 ml. de vin de tarhon, de 3 ori/zi, inainte cu 15 minute de fiecare masa.

Vinul de patrunjel - recomandat in caz de oboseala, icter, bronsita, afectiuni renale si febra.



Se pun la fiert pe foc mic, timp de 10 minute: o legatura de patrunjel verde tocat cu codite cu tot, 1 litru de vin alb si 2 lingurite de otet din vin.
Se strecoara si se adauga 300 gr. miere. Se amesteca bine, apoi se pune in sticlute inchise ermetic cu dop.
Se iau zilnic, cate 3 lingurite, de 3-4 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de pere - recomandat in caz de litiaza renala, retentie de apa, diabet, celulita.



Se taie 500gr. de pere albe in rondele. Separat, se pune la fiert intr-un vas de inox 1 litru de vin alb. Cand clocoteste, se adauga perele. Se lasa pe foc pana cand volumul scade la jumatate. Se strecoara dupa racire.
Se iau cate 25 de ml., dimineata, pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de micul dejun.

Vinul de prune uscate - recomandat in caz de anemie, constipatie, guta, nefrita, reumatism.



Pentru prepararea lui aveti nevoie de: 300 gr. prune uscate (neafumate), 1 litru de vin rosu, 1 plic de zahar vanilat, 50 ml rachiu si 120 gr. zahar (de preferat, brun).
Se pun toate ingredientele la macerat, timp de 3 saptamani, intr-un borcan.
Se iau zilnic cate 50 ml., de 3 ori/zi, inainte de fiecare masa cu 15 minute.

Vinul de menta - recomandat in caz de tulburari digestive, palpitatii, tulburari nervoase, paraziti intestinali.



Se infuzeaza 25 gr. frunze de menta, timp de 15 minute, in 500 ml de apa clocotita. Se strecoara si se amesteca ceaiul cu 500 ml de vin alb si 20 gr. de miere. Se amesteca cu o lingura de lemn, se acopera vasul si se lasa la macerat timp de 40 de zile. Se filtreaza.
Se iau zilnic cate 50 ml., de 3 ori/zi, inainte de fiecare masa cu 15 minute.

Vinul de marar - recomandat in astm, aerofagie, tulburari nervoase, impotenta, insuficienta ovariana.



Se pun la macerat timp de 10 zile, intr-un litru de vin rosu: 50 gr. seminte de marar, 20 gr. seminte de anason, 100 gr. zahar, 25 ml rachiu.
Se filtreaza, se imbuteliaza.
Se iau zinic cate 50 ml., de 3 ori/zi, inainte de fiecare masa, cu 15 minute.

Vinul de afine - recomandat in ateroscleroza, constipatie, colita, insuficienta biliara, diabet, diare.



Se fierb, la foc mic, 500 gr. afine cu 2 pahare apa, timp de 15 minute. Se adauga 1 litru de vin rosu si se prelungeste fierberea cu inca 15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se imbuteliaza.
Se iau cate 25 ml., de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de ceapa - recomandat in astenie, tulburari de circulatie, retentie de urina, parazitoza.



Se lasa la macerat, timp de 8 zile, 5 cepe tocate marunt, 100 gr. miere intr-un litru de vin alb.
Se filtreaza, se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml., de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de coacaze - recomandat in artrite, reumatism, hipertensiune, litiaza renala, menopauza.



Ingrediente necesare: 1,5 kg. coacaze, 1 litru de vin rosu, 450 gr. zahar.
Se strivesc coacazele. Se adauga vinul si se lasa la macerat 24 de ore, la rece. Se filtreaza printr-o panza fina. Se pune sucul intr-un vas, se adauga zaharul, se pune la fiert 5 minute, apoi se lasa sa se raceasca. Se filtreaza din nou, apoi se imbuteliaza.
Alta varianta: Se pun la macerat, timp de o luna, 200 gr. coacaze, 1 litru vin alb, 50 ml. rachiu, 100 gr. zahar. Se filtreaza, se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml., de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de grapefruit - recomandat in anorexie, artrita, dispepsie, insuficienta biliara.



Ingrediente: sucul de la 2 grapefruituri, 1 litru de vin alb, 200 gr. zahar, 50 ml. rachiu.
Se amesteca ingredientele si se lasa la rece, la macerat, timp de 2 saptamani. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml., de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de ienupar - recomandat in ateroscleroza, guta, reumatism, afectiuni renale, cistite, dezintoxicare.



Ingrediente: 50 boabe de ienupar, 1 litru vin rosu, 50 ml. rachiu.
Se sparg (piseaza in piulita de lemn) boabele de ienupar si se pun la macerat in vin si rachiu, timp de o saptamana. Apoi, se pune pe foc amestecul si se lasa sa fiarba 5 minute. Se lasa in repaus o saptamana inainte de a se filtra. Se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml, de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de mure - recomandat in tulburari gastrice si intestinale, dureri de gat, afectiuni ovariene.



Ingrediente: 1 kg. mure, 1 litru apa, 1/2 litru de vin alb, 300 gr. zahar.
Se zdrobesc murele si se pune totul la macerat 15 zile. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml, de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de piersici - recomandat in constipatie, litiaza renala, tulburari digestive.



Ingrediente: 2,5 kg. piersici, 4 litri vin alb, 1,3 litri coniac, 500 gr. zahar, 4 migdale amare, 7 gr. drojdie de bere uscata.
Peste piersicile decojite si taiate in bucati, se pune zaharul si se lasa cateva ore. Apoi, se fierbe amestecul 15 minute. Dupa se s-a racit, se toarna peste el vinul alb si coniacul. Se adauga drojdia si migdalele. Se lasa la macerat, la rece, timp de 30 de zile. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml, de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.


Vinul de portocale
- recomandat in anorexie, astenie, dispepsie, hipervascozitate sanguina, tulburari intestinale.



Ingrediente: o portocala bine spalata, 1 litru vin alb, 12 cuisoare, 1 baton scortisoara, 100 gr. zahar, 50 ml. rachiu.
Se pun cuisoarele si portocala taiata intr-un borcan. Se adauga scortisoara, zaharul si rachiul. Se acopera cu vin alb si se lasa la macerat 30 de zile. Se filtreza si se imbuteliaza. Se foloseste dupa 2- 3 luni.
Se iau cate 50 ml, de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de nuci - recomandat in anemie, diaree, eczeme, guta, reumatism.



Ingrediente: 350 gr. frunze de nuc, 1 litru vin rosu, 1 baton de scortisoara, 100 gr. zahar, 25 ml. rom.
Se pun toate ingredientele la macerat, timp de o luna. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Se iau cate 50 ml, de 3 ori/zi, cu 15 minute inainte de masa.

CINCI ALIMENTE MIRACULOASE - retetele lui Valeriu Popa

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Germenii de grau, drojdia de bere, polenul, iaurtul si patrunjelul
Aceste alimente sunt miraculoase pentru ca ele contribuie la asigurarea sanatatii, la conservarea tineretii si la mentinerea in forta a anilor batranetii.

1. Germenii de grau



Germenii de grau sunt foarte bogati in substante pretioase si vitalizante: produsi fosfatati usor asimilabili, saruri minerale de fier si de magneziu in doze foarte ridicate, proteine complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine printre care A, B1, C, E, PP si cantitati insemnate de vitamina C.
Reprezinta un aliment echilibrant, care ar trebui consumat zilnic. Are efecte terapeutice crescute in reumatism, guta, cancer, artrita avansata, stari depresive, probleme digestive cu regularizarea digestiei, este tonic nervos, stimuleaza nutritia.



Modul de preparare este urmatorul: se pun grauntele de grau intr-o farfurie, dupa ce au fost spalate, acoperite cu apa timp de 24 de ore. Apoi, se scurg complet de apa si se stropesc la 6-8 ore, avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor pentru a nu mucegai sau putrezi. Cand graul a incoltit si are germenele de 1-2 mm, poate fi consumat.

Modul de administrare este urmatorul:

- Adulti: cate 3 linguri/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Copii si batrani: cate 3 lingurite/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Sugari (de la 6 luni la 1 an): o lingurita in 2-3 reprize pe zi.
Graul germinat se mesteca indelung, pana la aparitia gustului dulceag produs de zaharificarea partiala a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara, graul germinat se piseaza in piulita de lemn si apoi se mesteca indelung.
Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se adauga putina miere.

2. Drojdia de bere



Drojdia de bere este un aliment miraculos datorita combinatiei echilibrate de substante minerale rare, usor asimilabile.
Ea contine: 50% proteine care sunt usor digerabile, toti acizii aminati indispensabili vietii (lisyna, histidina, leucina, fenylamina, cistina, etc.), gluten si peptide in cantitate foarte ridicata ce au actiune in reactiile de oxido-reducere, in procesele de dezintoxicare si de rezistenta la infectii, lecitine, 14 saruri minerale esentiale, oligoelemente, 17 vitamine, ergosterol, etc.
100 gr. de drojdie de bere furnizeaza:
- proteine - cat 250 gr. de carne si glicogen cat 65 gr. de paine;
- de 10 ori mai multa vitamina B1 decat painea;
- de 2 ori mai multa vitamina B2 decat ficatul;
- de 15-20 de ori mai multa vitamina PP decat carnea;
- de 10 ori mai multa vitamina B6 decat carnea;
- de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele;
- de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau.



Modul de administrare este urmatorul:
- adulti si batrani: 1-2 linguri de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3 ori/zi.
- copii: o lingurita de drojdie amestecata in supa sau legume, de 3 ori/zi.
Este foarte recomandata in anemii. Este excelenta pentru sportivi, carora le mareste rezistenta la oboseala, usurand eliminarea de toxine si deseuri metabolice.
Prin continutul sau ridicat de proteine si prin natura acizilor aminati pe care-i contine, joaca un rol protector pentru ficat.
Este indicata in avitaminoze B sau complexe, afectiuni neurologice sau neuromusculare, alcoolism, steatoze hepatice, hepatite, ciroze, afectiuni renale, afectiuni intestinale.
Are actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil.
Remediaza rapid dezechilibrul florei intestinale, mai ales in urma administrarii de antibiotice.


3. Patrunjelul




Modestul patrunjel este deosebit de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de grame:
- vitamina C- 150 -200 mg.(lamaia contine 100 mg.)
- provitamina A - 60 mg. (mararul contine 7-14 mg.)
- calciu - 240 mg.
- fier - 19-20 mg.
Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinelor si previne cancerul (are actiune citostatica naturala). Fluidifica sangele si curata vasele de sange.
Este recomandat in toate bolile de inima si circulatie, rahitism, tuberculoza, afectiuni hepatice si urinare, afectiuni oculare.
Intarzie imbatranirea.
Se poate consuma sub forma de suc sau amestecat in alte alimente. Nu are contraindicatii cantitative.

4. Iaurtul



Iaurtul este usor asimilabil si constituie un adjuvant digestiv datorita fermentilor multi continuti.
Acidul lactic din iaurt asigura existenta unei flore intestinale sanatoase, impiedicand putrefactiile intestinale. Contine multe saruri de calciu si vitaminele B in cantitati ridicate.
Un pahar de iaurt constituie doza zinica suficienta si nu trebuie prelungita mai mult de 15 zile pe luna.

5. Polenul



Este un aliment mineral care contine: proteine, zaharuri, grasimi, materii minerale, oligoelemente, toate vitaminele, hormoni, pigmenti, etc.
Este revitalizant, inlaturand oboseala si surmenajul in cateva zile.
Este recomandat in toate bolile, cu exceptia dibetului.
Dezintoxica organismul si impiedica imbatranirea prematura.
Este un bun adjuvant in terapia cancerului.
Doza zilnica normala este de 1/2 - 1 lingurita. Se consuma diluat in apa, ceai � caldute.
In afectiunile mai grave, se mareste doza pana la 3 lingurite /zi.
Luat in mod regulat, sanatatea se imbunatateste foarte mult.

__________________________________________

Grâul încolţit

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Regimul alimentar-minune al parintelui Leontie Gazea

"Graul incoltit este un stimulator extrem de important al activitatii vitale a organismului uman, datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine, cat si a diferitilor fermenti (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism. In multe boli, dupa o saptamana-doua de consum al boabelor incoltite de grau, la oamenii de orice varsta se constata o vizibila imbunatatire a starii de sanatate si apoi o insanatosire completa... Folosirea acestei metode nu este periculoasa si este foarte eficienta". Iar doctorul francez Jean Valnet in lucrarea sa, "Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale" (Editura "Ceres", Bucuresti, 1991), scrie: "(...)exceptionala bogatie a constituentilor lui (a graului - n.r.) autorizeaza cercetatorii care s-au aplecat asupra problemelor sanatatii sa afirme ca ar da o grea lovitura dezvoltarii tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer".

Parintele pregatea grau incoltit zilnic si il consuma umed sau sub forma unor turtite facute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a graului incoltit ingreuna si limita posibilitatea utilizarii lui pe timpul calatoriilor sau deplasarilor in alte localitati. Pentru a inlatura aceste pierderi si a veni in ajutorul consumatorilor, fiul sau - ing. Nicolae Gazea - impreuna cu feciorul sau, Constantin, si dl Cristea Marin au facut o inventie: fulgi de grau incoltit. Produsul este brevetat si premiat la Salonul International de Inventii din Iasi, octombrie 1996, obtinand Medalia de Aur. De asemenea, in noiembrie 1998, la Salonul International de Inventica de la Bruxelles, a obtinut inca o Medalie de Aur. Acest produs se gaseste in comert sub numele de "Granovit" - fulgi de grau germinat. Se poate cumpara la mai toate magazinele alimentare din Iasi si in multe alte localitati. (Fara indoiala si in Bucuresti). "Granovitul" pastreaza insusirile si intreaga valoare nutritiva si medicinala a graului incoltit umed. Nu de mult, aceiasi cercetatori au scos inca un sortiment: "Musli-granovit", care se gaseste deja in comert.


Tratamentul cu grau incoltit

Ce este graul incoltit?


Germenii de grau (graul incoltit) sunt seminte care trec din starea de viata latenta in stare activa, proces care determina o serie de transformari biochimice si de structura. In acest moment, samanta incoltita contine maximum de substante folositoare organismului uman. Iata cateva cantitati de minerale usor de asimilat de catre organism, continute de 100 grame germeni de grau: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adauga vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime si anumiti hormoni vegetali, cu structura foarte putin cunoscuta, care au efecte terapeutice extraordinare.

Durata curei
Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a 3-4 saptamani. Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul persoanelor devitalizate sau care sufera de afectiuni grave.
Doza de grau consumata zilnic
Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.

Administrarea
Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol. Graul incoltit se da prin masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o serie de retete de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.
Actiuni terapeutice ale acestei cure
Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau refacerea acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor, infrumusetarea pielii, reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor sedativ), marirea vitalitatii.

Indicatii
Graul incoltit este indicat in: ¥ crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii; ¥ boli de piele (acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante); ¥ imbatranire, imbatranire prematura; ¥ afectiuni hepatice; ¥ subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii corporale); ¥ la femei - in cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia ingusta, bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor (parului) din zona abdomenului, spatelui, faciala etc; ¥ tromboflebita; ¥ arterita; ¥ tumori ale stomacului, tumori in general; ¥ cancer; ¥ afectiuni oculare; ¥ afectiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm si bronsita); ¥ impotenta si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate generala foarte scazuta); ¥ amenoree, dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice); ¥ anemie, lipsa de calciu si magneziu; ¥ dureri de cap, migrene, insomnie.

Contraindicatii ale curei cu grau incoltit
Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni in organism. In consecinta, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta acest remediu-minune, care in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.
Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert
In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare: ¥ pulbere obtinuta prin uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat; ¥ fulgi obtinuti prin prelucrarea mecanica a boabelor de grau incoltit; ¥ diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni de grau cu fructe uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice). Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date prin masina de tocat.

Obtinerea graului incoltit dupa metoda Valeriu Popa
Se cumpara grau - din ultima recolta. Se cerne prin sita, ca sa cada corpurile straine. Joi dimineata la ora 6 se pune la incoltit 1 kg de grau, intr-o oala smaltuita, cu o capacitate de 5 litri. Se spala cu apa rece pana se obtine o apa curata. Apoi, se umple oala cu apa limpede. Se pune intr-un loc ferit. La ora 14 si ora 22 se scurge apa in care a stat graul si se spala din nou, pana ramane iar apa curata. Se umple din nou oala si se lasa la o parte. Vineri la ora 6 se scurge apa si se transfera graul in strecuratoare. Se pune strecuratoarea sub jet de apa. In timpul spalarii nu amestecati graul. Spalarea sa dureze numai cateva secunde. Se va repeta din 8 in 8 ore, adica la orele 6 - 14 - 22, pana iese embrionul (coltul) de 2 mm si radacinile de 5 mm. Aceasta se obtine sambata pe la pranz sau, cel mai tarziu, seara. Cand se obtine marimea embrionului si a radacinii, se pune graul in sticle de lapte care se vor acoperi cu dopuri, ca sa nu intre aerul, si se lasa la frigider. Dintr-un kg de grau se obtine 1,5 kg de grau incoltit. Aceasta cantitate ajunge pentru o saptamana.

Acest articol a aparut in revista Formula As

_______________________________________


Dupa dr. Schmidt - Elvetia

Graul incoltit este un stimulent extrem de important al activitatii vitale a organismului uman datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine, cat si a diferitilor fermenti(enzime) necesari pentru reglarea proceselor intime din organism. In multe boli, dupa 1-2 saptamani de consum a boabelor de grau incoltit, la oamenii de orice varsta, se constata o imbunatatire vizibila a starii de sanatate si apoi o insanatosire completa. Se reduce caderea parului de pe cap, bronsite, dureri de dinti, tromboflebite, boli cronice ala sangelui. polinevrite, eczeme, tumori ale stomacului, boli
intestinale, boli ginecologice, boli de ochi, boli de rinichi, arterite, etc.
Folosirea acestei metode nu este periculoasa si este foarte eficienta.

Modul de folosire.


50-100 g boabe de grau se spala bine, in mai multe ape, sa ramana perfect curate. Boabele umezite de la spalat se pun intr-un vas si se acopera cu apa.
Vasul se aseaza intr-un loc cald si se acopera cu un servet de hartie.
Dupa 24 de ore, graul incoltit - coltisori de cca 1mm - se spala cu apa rece de cateva ori si apoi se mixeaza sau se trece prin masina de tocat. Se poate manca si asa, simplu, fara sa fie maruntit. Pasta obtinuta se amesteca cu apa fiarta in proportie de 1:1. La acest terci racorit se adauga miere dupa gust. Vasul pentru oparit terciul trebuie sa fie de sticla sau emailat.

Avand in vedere aportul caloric adus de grau, trebuie redus consumul de paine si a altor prodise similare.
Cura dureaza 3-4 saptamani, timp in care si dupa care starea de sanatate se va imbunatati mult.
Nu se recomanda sa se puna la incoltit o cantitate mai mare de grau decat cea care se va consuma intr-o zi, pentru ca , umed fiind, vor creste coltisorii si nu este recomandat sa se consume coltisori mai mari de 1-1,5 mm.