traffic analysis

Ghimbir - sănătate condimentată


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Ghimbirul(Zingiber officinale), mai exact rizomul de ghimbir cu aspect de hrean banal, este o plantă cunoscută din antichitate, originară din India şi adusă în Europa în perioada cruciadelor. Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae şi îşi are obârşia în Asia tropicală. Este o plantă erbacee aromată, al cărei rizom (sau rădăcină) are gust plăcut, puternic şi iute, răcoritor ca şi cel al citricelor. Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii occidentali s-au preocupat de virtuţile terapeutice ale rizomului de ghimbir. De puţin timp, după 1989, este introdusă şi în comerţul nostru.



Descrierea plantei si cultivare : Ghimbirul este o planta perena, taratoare, cu rizom mare si tulpini ce ating inaltimi de de 30-100 cm. Frunzele sunt ascutite si lungi, ca un varf de lance; au cca. 15-20 cm lungime, cu o striatie longitudinala proeminenta. Florile sunt grupate sub forma de ciorchine, de culoare alba, patate cu purpuriu. Se cultiva prin taierea rizomului si se planteaza in soluri grase, lutoase, cu drenaj bun. Are nevoie de un climat tropical, cu un sezon uscat si unul de ploi abundente.


Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de mâncăruri, de la sosuri, supe, feluri principale, până la deserturi şi băuturi. Cu toate acestea, nu este foarte popular în Europa, deşi era un condiment important încă de pe vremea romanilor, poate din cauză că ghimbirul proaspăt nu este decât rareori comercializat pe continentul nostru.



Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme:

Origine : Ghimbirul este originar din sudul Chinei. Astazi este cultivat in toata regiunea tropicala si subtropicala, in Asia (India produce cca. 50% din recolta mondiala), Brazilia, Jamaica (de unde este exportata cea mai buna calitate pe plan mondial) si Nigeria, al carui ghimbir este foarte iute, dar lipsit de aroma. Etimologie : Denumirile plantei in multe limbi europene (”Ingwer” in germana, ”gingembre” in franceza, ”ghimbir” in romana, ”zenzero” in italiana, ”ginger” in engleza etc.) provin din latinescul ”zingiber”, imprumutat si el din greaca veche (”zingiberis”).

Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei in antichitate, denumirea greaca este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei in acea perioada: ”singivera” in pali si ”shringavera” in sanscrita. Aceste denumiri inseamna ”in forma de corn de cerb”.
Cu toate ca denumirile in majoritatea limbilor europene provin din greaca veche, in mod surprinzator grecii contemporani il numesc ”piperoriza” (radacina de piper), cu referire la gustul iute al rizomului.

Rădăcini întregi, proaspete: o rădăcină de ghimbir este numită ”mană”. Ea are o culoare galben-deschis la interior şi o coajă de diferite nuanţe cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este socotit a avea cea mai bună calitate. Ghimbirul african şi indian are o coajă mai închisă la culoare şi este de calitate mai slabă. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspăt.

Rădăcini uscate: se comercializează ”negre” (cu coajă cu tot) sau ”albe” (fără coajă). Sunt disponibile întregi sau tăiate felii.



Ghimbir pudră: are culoare galben-deschis şi este obţinut prin măcinarea rădăcinii uscate.

Ghimbir conservat: este preparat din rizomi tineri, decojiţi, tăiaţi şi apoi fierţi într-un sirop gros de zahăr. Bucăţile de ghimbir şi siropul sunt conservate împreună. Ghimbirul este moale şi cărnos, dar extrem de iute.

Ghimbir cristalizat
: este obţinut prin fierbere în sirop de zahăr, uscat apoi la aer şi rulat în zahăr.

Ghimbir murat: este tăiat feliuţe foarte subţiri, ca hârtia, şi apoi murat în oţet. Ghimbirul murat este numit în Japonia ”gari” şi însoţeşte adesea ”sushi”; este servit între feluri, pentru a reîmprospăta cerul gurii. Are culoare rozalie.
De ce să folosim această plantă?



În răceală, acţionează asupra plămânilor, stomacului şi splinei. O rădăcină proaspătă de ghimbir, rasă şi fiartă în 250 ml apă, timp de 10 minute, produce un ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducând şi o senzaţie puternică de încălzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant. Atunci când febra nu cedează, fierbeţi 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă şi spălaţi tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace, stoarceţi o rădăcină de ghimbir şi amestecaţi sucul cu puţină miere şi 250 ml apă fierbinte; beţi câte 1-2 căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi congestii respiratorii.

Indigestia poate fi tratată dacă mâncaţi căteva bucăţele de tulpină de ghimbir proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, în vreme ce o cană de suc din aceeaşi parte a plantei vă poate scăpa de un sughiţ rebel, greaţă sau vomă, ori chiar de o toxiinfecţie alimentară.

Reumatism: Rapoarte medicale din diverse spitale chinezeşti arată că injectarea unei soluţii de 5-10% suc de ghimbir în zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice.

În caz de greaţă, se ţine în gură, sub limbă, o bucăţică de rădăcină de ghimbir. Senzaţia de greaţă şi vomă va dispărea imediat.



În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir şi morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir care eliberează plămânul de secreţii.0.5-1.5 g de praf de rădăcină de ghimbir, luat de 3 ori pe zi, înainte de masă, înlătură durerile de cap de natură nevralgică şi spastică, greţurile şi voma (la femeile însărcinate), tratează bronşita şi astmul bronşic, frigiditate, cataracta.
Alte utilizări ale ghimbirului:

În industria parfumurilor: graţie uleiului esenţial pe care îl conţine, rizomul de ghimbir emană o savoare de lămâie piperată şi conferă astfel căldură şi personalitate parfumurilor.

În industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat loţiuni cu ghimbir pentru tonificarea şi revitalizarea părului. Loţiunile de corp pe bază de ghimbir au efecte de întinerire: hrănesc epiderma şi îi conferă fineţe şi supleţe. Fiind bogat în magneziu, fosfor şi acizi aminaţi, ghimbirul este omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de faţă.

În medicina alternativă: Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxând şi detensionând musculatura. Rădăcina încălzeşte meridianele de acupunctură. Terapeuţii folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru fricţionarea zonelor unde se acumulează tensiuni negative: tâmplă, ceafă, încheieturi.

Utilizari culinare : Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit in absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe si feluri principale, pana la deserturi si bauturi. Cu toate acestea, nu este foarte popular in Europa, desi era un condiment important inca de pe vremea romanilor. Totusi, in ultimii ani, si datorita faptului ca ghimbirul proaspat este din ce in ce mai usor de gasit, si datorita popularitatii crescute a bucatariei asiatice, ghimbirul incepe sa fie redevina popular.

Daca ghimbirul proaspat este fiert, iuteala sa creste, iar aroma scade. Thailandezii folosesc ghimbir dat prin razatoare, alaturi de alte condimente, la prepararea pastele de curry. Indonezienii utilizeaza frecvent paste condimentate pe baza de ghimbir proaspat si ardei iuti proaspeti, cu care marineaza carnea inainte de a o gati.

Ghimbirul prajit are un gust diferit, iuteala sa domolindu-se. Merge foarte bine prajit alaturi de usturoi, sau ceapa. Indienii folosesc adesea aceasta tehnica pentru a obtine sosuri delicioase cu care asezoneaza mancarurile de legume si carne.

In bucataria chineza ghimbirul este folosit atat prajit cat si fiert. Mancarea care fierbe inabusit mai mult timp este aromata cu feliute de ghimbir, care isi elibereaza aroma destul de repede. Tehnica chinezeasca stir-fry (chao), care inseamna gatirea pe foc iute, rapida a mancarii, cu amestecare continua, cere adesea ghimbir maruntit sau dat prin razatoare.

Ghimbirul ocupa un loc important in bucataria japoneza, unde este folosit in cantitati mici. De exemplu, carnea de pui este aromata prin stropire cu sucul obtinut prin stoarcerea ghimbirului proaspat. Ghimbirul murat, (beni shoga), este preparat din rizomi foarte tineri si este adesea servit alaturi de sushi.
”Ginger ale” este o bautura foarte populara in SUA. Nu este o bere fermentata, ci doar zahar, extract de plante si apa gazoasa. Oricum, in Evul Mediu ghimbirul a fost folosit si la aromatizarea berii adevarate.

Ghimbirul uscat este destul de diferit ca gust si nu poate substitui rizomul proaspat. El este doar un ingredient optional in unele amestecuri de condimente, ca pudra de curry, ”5 arome” si berebere.
Ghimbirul uscat nu este folosit in regiunile unde acesta este cultivat. Gustul sau este mai mult aromat decat iute si este folosit in Europa la prepararea unor deserturi.

Pregatire si depozitare : Ghimbirul proaspat poate fi pastrat cateva saptamani in frigider. In stare uscata trebuie lovit, pentru ca fibrele sa se deschida, apoi infuzat in sosul mancarii si indepartat atunci cand se considera ca s-a atins aroma dorita. Ghimbirul uscat trebuie stocat la adapost de lumina, aer si umezeala.