traffic analysis

Annonces Immobilières
Abbeville
Somme
Zilek : Immobilier Abbeville

Anghinarea (Cynara scolymus)

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Anghinarea este planta care vindecă ficatul, rinichii şi curăţă sângele - secrete bine cunoscute de locuitorii Greciei şi Romei antice. Se găseşte crudă, îngheţată, în conserve sau uscată. Se foloseşte în mâncare sau în prepararea ceaiurilor. Are un gust uşor amar, dar este plină de sănătate! Cea mai delicioasă parte este inima plantei, dar şi frunzele sunt foarte bune, pentru că aduc multe beneficii întregului organism.
Aşadar, anghinarea este o sursă excelentă de: * antioxidanţi * fibre * magneziu * potasiu * zinc * mangan * fier * calciu * acid folic * complexul de vitamina B * nu are niciun pic de grăsime sau colesterol
Bolile de ficat şi de bilă se tratează cu anghinare Încă din Antichitate, oamenii cunoşteau efectele miraculoase pe care consumul de anghinare îl avea asupra organismului. Ei se foloseau de această plantă pentru a vindeca bolile de ficat, de bilă şi pentru a detoxifia întregul organism. Era cunoscută drept „mâncarea celor bogaţi”, pentru că era consumată de aceştia pentru a se trata de problemele apărute ca urmare a stilului lor de viaţă în care consumau mâncăruri grase şi alcool. De asemenea, anghinarea este bună pentru că stimulează capacitatea de regenerare a celulelor hepatice.
Un studiu realizat de USDA a relevat faptul că anghinarea este leguma cu cea mai mare cantitate de antioxidanţi din 1000 de alte legume diferite. Quercitina, rutina, antocianina, cinarina, luteolina si silimarina sunt unii din cei mai puternici antioxidanţi pe care anghinarea îi conţine. Aceştia au rolul de a preveni anumite tipuri de cancer, boli de inimă sau alte afecţiuni. Şi cancerul se poate preveni prin consumul de anghinare.
Anghinarea este un aliment bogat în acid folic, iar acesta produce timina, o substanţă care ajută la repararea structurilor ADN. O cantitate insuficientă de timină destabilizează ADN-ul şi stimulează dezvoltarea celulelor canceroase.
Are un puternic efect diuretic, fiind foarte bună în curele de detoxifiere, deoarece curăţă sângele, ficatul şi rinichii de toxine. Consumul de anghinare poate stimula apetitul, digestia, poate elimina durerile de cap, elimină apa şi îmbunătăţeşte aspectul pielii.
Motivul pentru care anghinarea poate preveni anumite boli de inimă este pentru că are proprietatea de a reduce nivelul de colesterol din sânge. Cinarina este o substanţă ce stimulează producerea bilei, proces prin care este facilitată digestia grăsimilor, descompunându-le şi reducând astfel nivelul de colesterol. Un studiu recent realizat pe un eşantion de 30 de persoane, a avut ca rezultat scăderea nivelului de colesterol cu 20% în 50 de zile. Pacienţilor le-a fost administrat zilnic anghinare.
Datorita efectului său diuretic, consumul de anghinare este recomandat persoanelor care suferă de nefrite acute şi cronice, pentru că măreşte volumul de urină, eliminând astfel toxinele de la nivelul rinichilor, dar şi al ficatului.
Anghinarea este o plantă foarte bună pentru cei care suferă de diabet. Studiile au demonstrat că ea conţine insulină, substanţa ce ajută la reglarea nivelul de zahăr din sânge. Aşadar, anghinarea este planta perfectă şi pentru cei care vor să slăbească, datorită proprietăţilor sale de reglare a nivelului de zahăr din sânge. Datorită substanţelor pe care le conţine şi a proprietăţilor antimicrobiene, anghinarea este recomandată în tratarea urticariilor, a bolilor de piele, în bolile tubului digestiv, vărsături, colite, hemoroizi etc.
Mod de folosire
Infuzie La 500 de ml de apă clocotită se pune o lingură de frunze şi se lasă la infuzat timp de 20-30 de minute. Se bea o cană dimineaţa pe stomacul gol şi o cană seara, înainte de masă. Tratamentul durează 20-30 de zile, urmat de o lună pauză, după care se reia. Această infuzie este recomandată în cazul tuturor afecţiunilor prezentate mai sus.
Măşti cu anghinare Pentru măşti de faţă cu anghinare, se amestecă suc de plantă cu o linguriţă de miere şi se întinde pe faţă cu ajutorul unui tifon steril. Se lasă să acţioneze 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă.
Pulbere de anghinare Se macină în râşniţă plantă şi se pune sub limbă o jumătate de linguriţă de pulbere, se ţine 10 minute. După acest timp se înghite cu puţină apă.

Cele mai otrăvitoare 10 plante

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Fii atent ce atingi şi ce mănânci. Unele plante pot să îţi ia viaţa la fel uşor ca un şarpe veninos. În lume există sute, dacă nu chiar mii, de plante otrăvitoare, iar unele din ele sunt mortale. Vă prezentăm câteva dintre cele mai mortale plante de pe glob. 1. Ricinul (Ricinus communis) Ricinul este des folosit în medicină - cunoaştem cu toţii uleiul de ricin - dar şi în amenajarea grădinilor şi caselor din întreaga lume, deşi este cea mai otrăvitoare plante de pe Pământ - recordul său este chiar înscris în Guinness Book of World Records. Seminţele sale conţin toxina denumită ricin, iar doza letală ar fi între 4-8 seminţe. Ingerarea lor duce la senzaţii de arsură în gură şi în gât, dureri abdominale intense, diaree cu sânge, iar în 3-5 zile duce la moarte, dacă intoxicaţia nu este tratată.
2. Cerbera odollam ( "Copacul sinuciderilor") Această specie de copac face parte din aceeaşi familie cu leandrul şi este şi mai toxic pentru oameni. Seminţele sale conţin o toxină denumit cerberin, care cauzează bătăi neregulate ale inimii şi apoi moartea. Planta este considerată de mulţi "arma letală perfectă". Ea creşte, în general, în India şi în alte ţări din Asia de Sud. O singură sămânţă este atât de otrăvitoare, încât poate ucide şi animalele mari, precum bivolii.
3. Hippomane mancinella ( "micul măr al morţii", "merişoare verzi") Copacului Hippomane mancinella nu îi place să fie deranjat. Dacă atingi copacul, seva sa albă îţi va provoca o reacţie alergică violentă pe piele. Daca stai sub copac în timpul unei ploi, apa care se scurge de pe el îţi va arde pielea. Consumul fructelor, care seamănă cu merele, cauzează moartea, iar lemnul nu este bun de pus pe foc, întrucât fumul produs este şi el foarte toxic.
4. Ochiul crabului (abrus precatorius) Planta provine din Indonezia, unde seminţele sunt folosite adesea ca mărgele şi ca instrumente de percuţie. Seminţele sale sunt, însă, foarte otrăvitoare din cauza toxinei abrin, apropiată de cea prezentă în ricin. Abrinul dintr-o singură sămânţă mică este fatal pentru oameni.
5. Dieffenbachia Ingerarea şi unei mici bucăţi din plantă cauzează instantaneu în gură o durere intensă. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare, provocând senzatia de ardere intensă, iritaţie şi imobilitatea limbii, gurii şi gâtului. Inflamarea poate fi suficient de gravă pentru a bloca respiraţia, provocând decesul.
6. Trompeta îngerului (brugmansia) Numele provine de la florile sale superbe, mari, sub forma unor trompete. Din păcate, aceste trompete cântă sosirea în viaţa de apoi, dacă ingeraţi planta. Toate componentele ei conţin alcaloizi scopolamini tropani şi atropină, în cantităţi fatale.
7. Ageratina altissima Consumată de bovine, carnea şi laptele sunt contaminate, cauzând otrăvirea prin tremetol sau aşa numita boală a laptelui. Este, de asemenea, otrăvitoare pentru cai, capre şi oi, semnele de otrăvire la animale incluzând depresie şi letargie, secreţii nazale, salivaţie excesivă, postura corpului arcuită şi respiraţie rapidă sau dificilă. La oameni, poate duce la tremurături, vărsături, probleme intestinale grave şi chiar moarte.
8. Omagul (aconitum napellus) Proprietăţiile otrăvitoare ale speciei sunt cunoscute de secole întregi. În războaie, vârfurile săgeţilor erau îmbibate cu otrava omagului. La oameni, ingerarea accidentală poată fi fatală. Planta conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care duc, în doar jumătate de oră, la deces.
9. Leandrul (nerium oleander) Această plantă este printre cele mai periculoase din lume, totuşi ea este printre cele mai folosite la decorarea grădinilor şi parcurilor, în zonele mediteraneene şi mai recent, şi la noi în ţară. Are flori superbe şi miroase extrem de plăcut, însă este extrem de toxică - frunzele, florile şi fructele conţin toate substanţele chimice denumite glicozide cardiace. Chiar şi o cantitate mică poate duce la moarte, prin provocarea stopului cardiac. Aşa că dacă aveţi copii mici sau animale în casă, evitaţi să vă cumpăraţi leandru.
10. Cucuta (conium maculatum) S-ar putea să fi auzit de ea, întrucât este folosită şi ca plantă medicinală. Ea era folosită des în Grecia Antică ca metodă de execuţie, iar victima sa cea mai faimoasă este filosoful Socrate, care a suferit efectele puternicei toxine coniina. Ingerarea unor cantităţi mici de coniină (6-8 frunze sau doze mai mici de seminţe sau rădăcini) duce la deces, provocând paralizie musculară. Atunci când este folosită ca plantă medicinală - pentru rigiditatea musculară sau astm, printre altele - trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică.

Ceapa şi usturoiul în lupta contra răcelilor

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


“Acum câteva zile m-am trezit la 3 dimineaţa cu un copil cu febră şi năsuc mucios, rugându-mă să-i iau temperatura si să-i dau "michimente" că a răcit...
După ce i-am dat linguriţa de siropel panadol, am luat o ceapă, am tăiat-o şi am aşezat-o într-un bol, exact lângă perna copilei... 5 ore mai târziu, la ora 8 când ne-am trezit, nu mai avea febră, doar năsuc un pic mucios, iar ceapa arăta îngrozitor - galben-verzui şi mirosea de ziceai că a putrezit demult.
Ce e scris mai jos nu e poveste: sunt întâmplări reale.


Din studiile efectuate asupra proprietătilor şi efectelor cepei şi usturoiului, se pare că aceste două vegetale deosebite au proprietatea de a "absoarbe" viruşii şi bacteriile, în momentul în care sunt "activate", adică în momentul în care intră în contact cu aerul.


Astfel, în trecut, în tradiţia românească ceapa si usturoiul se "desfăceau" la masă şi se mâncau direct, ca atare, pe loc. Nu se preparau spre a se lăsa "pe mai târziu".

Şi de ce se făcea aşa?... În momentul în care ceapa si usturoiul sunt "activate" (intră în contact cu aerul), ele încep să "absoarbă" din mediul înconjurător viruşii şi bacteriile.

Când se mănâncă pe loc, ea intră direct în organism. Astfel, procesul de absorbţie al viruşilor şi bacteriilor se produce doar în interiorul organismului, preluând de acolo viruşi şi bacterii.

În cazul în care ceapa si usturoiul nu se consuma "pe loc", în contact cu aerul, ele încep "absorbirea" de viruşi şi bacterii din mediul înconjurător (până la momentul în care le mâncăm), pe care noi apoi le introducem în organismul nostru gata "împănate".


Astfel, putem alege:
- folosim ceapa sau usturoiul spre a atrage viruşii şi bacteriile din atmosferă, pe care apoi să le introducem în organism, sau
- folosim ceapa si usturoiul să absoarbă doar viruşii şi bacteriile din organism?...

De noi depinde...


CEAPA

În 1919 când gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta să combată gripa. Multi dintre fermieri şi familiile lor o contractaseră şi mulţi chiar muriseră.


Doctorul a ajuns la un fermier unde, spre surprinderea lui, toţi membrii familiei erau sănătoşi. Când doctorul a întrebat fermierul ce făcea el diferit de ceilalţi, soţia lui a spus că a pus o ceapă curăţată într-un vas în fiecare cameră a casei (şi probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere).
Doctorul nu a crezut şi a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui, a descoperit virusul gripei în ceapă.
În mod evident, aceasta a absorbit virusul păstrând familia sănătoasă.




Apoi, am auzit această povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum mulţi ani, angajaţii ei se îmbolnăveau de gripă şi la fel, mulţi dintre clienţi. În următorul an, ea a pus cepe în boluri peste tot în salon.
Spre surprinderea ei, nici un angajat nu s-a mai îmbolnăvit.
Treaba funcţionează! (şi nu, nu fac afaceri cu ceapă)

Morala poveştii este: cumpăraţi câteva cepe şi puneţi-le în boluri în fiecare cameră din casă.
Dacă lucraţi la birou, puneţi unu sub birou sau undeva pe un raft.
Încercaţi şi veţi vedea. Noi am făcut asta anul trecut şi nimeni din casă nu s-a îmbolnăvit de gripă.
Dacă vă ajută pe voi şi pe cei dragi să nu vă îmbolnăviţi, cu atât mai bine. Dacă totusi faceţi gripă, va fi o formă uşoară.
Oricum... ce aveţi de pierdut? Doar câteva cepe!!!!

Acum... mai există şi un PS la această poveste, trimis de o prietenă din Oregon, care de obicei îmi trimite contribuţii la articolele pe tema sănătăţii. Ea mi-a povestit următoarea experienţă despre ceapă:

"Nu ştiam despre povestea cu fermierul... dar ştiu că eu personal am făcut pneumonie şi am fost foarte bolnavă. Am citit un articol care spunea să tai o ceapă la ambele capete, să pui unul din capete într-o furculiţă şi să pui capătul înfipt în furculiţă într-un borcan gol... iar apoi să pui borcanul lângă patul pacientului peste noapte.
Se spunea că ceapa se înnegreşte peste noapte din cauza germenilor... şi chiar aşa s-a întâmplat. Dimineaţa ceapa era un dezastru, dar eu deja mă simţeam mai bine.
Altceva ce am citit într-un articol, a fost că atât ceapa, cât şi usturoiul, distribuite prin cameră, au salvat pe mulţi de la ciuma neagră. Ele au multe proprietăţi antibacteriene si antiseptice."

Şi acum încă o notă

CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRĂVITOARE.



Am folosit o ceapă care fusese lăsată în frigider. Uneori nu folosesc o ceapă întreagă odată, ci păstrez cealaltă jumătate pentru mai târziu.
După ce am citit această informaţie, mi-am schimbat părerea... şi, pe viitor, voi cumpăra cepe mai mici.

Am avut privilegiul să vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare şi este deţinută de 11 fraţi şi surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo.
A venit vorba despre intoxicaţii alimentare şi am dorit să le împărtăşesc ceea ce am aflat de la un chimist.
Tipul care ne-a condus în turul fabricii, se numea Ed şi era unul dintre fraţi. Ed este expert în chimie şi este implicat în dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt. McDonald's.
Deci reţineţi că Ed este un magician al chimiei alimentare.
În timpul vizitei, cineva a întrebat dacă chiar trebuie să ne facem griji cu privire la maioneză. Oamenii întotdeauna sunt îngrijoraţi că maioneza se va strica.
Răspunsul lui Ed vă va surprinde. A spus că toată maioneza produsă comercial este sigură.


"Nici măcar nu trebuie pusă la frigider. Nu face nici un rău să fie pusă, dar nu e neapărat necesar".
El a explicat că pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravieţui în mediul înconjurător. A vorbit despre picnicul esenţial, cu bolul de salată de cartofi pe masă şi cum toată lumea dă vina pe maioneză când cuiva îi este rău.
Ed spune că atunci când este raportată o intoxicaţie alimentară, primul lucru pe care îl cercetează autorităţile, este când a mâncat bolnavul ultima oară CEAPĂ şi de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune că nu maioneza (atâta timp cât nu e făcută în casă) este cea care se strică la aer. Cel mai probabil este ceapa, iar dacă nu ceapa, atunci CARTOFII.


El a explicat că ceapa este o mare piaţă de desfacere pentru bacterii, în special ceapa negătită. Nu ar trebui niciodată să păstrezi o bucată de ceapă tăiată. Nu este sigură nici dacă o pui într-o pungă etanşă şi o bagi la frigider. Se contaminează deja suficient doar prin faptul că e tăiată şi stă la aer puţină vreme, şi poate deveni periculoasă pentru cine o ingerează (aşa că, atenţie sporită la ceapa care vă este pusă în hotdog la meciurile de fotbal!)
Ed spune că dacă iei partea de ceapă lăsată şi o găteşti nebuneşte, s-ar putea să fii în regulă... dar dacă tai ceapa lăsată ca să o pui în sandwich, îţi cauţi problemele cu lumânarea. Atât ceapa, cât şi cartofii fierţi dintr-o salată de cartofi, vor atrage şi favoriza înmulţirea bacteriilor mult mai repede decât orice maioneză preparată comercial.


Deci, cum sună asta ca noutate? Luaţi-o cum vreţi. Eu (autorul) am de gând să fiu foarte atent la ceapă de acum încolo. Din mai multe motive acord credibilitate unui chimist şi unei companii care produce milioane de tone de maioneză pe an.


De asemenea, CÂINII NU TREBUIE SĂ MĂNÂNCE NICIODATĂ CEAPĂ. Stomacul lor nu o poate metaboliza.

Deci, nu uitaţi că este periculos să tai o ceapă şi s-o foloseşti pentru gătit a doua zi. Devine otrăvitoare într-o singură noapte şi creează bacterii toxice care pot provoca infecţii la stomac din cauza excesului de secreţie de bilă şi chiar intoxicaţii alimentare.

Şi încă un lucru foarte important : nu achiziţionaţi ceapă sau usturoi la care le-au fost retezate "mustăţile''- rădăcinile , cu o porţiune din bulb . Acolo , este deja portiţa deschisă ...”

ARTICOL PRELUAT DE PE INTERNET